Equinox

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 21


“-De ce nu-mi spui nimic?”am intrebat cuprinsa de disperare.Niciun cuvant,nicio remarca sarcastica;nu era normal,ceva se intampla,iar eu nu-mi dadeam seama.De ce naiba tacerea era atat de apasatoare,inca de alaltaieri,ziua in care am mers la film?
Josh dadu sonorul mai incet la radio,apoi imi spuse:
“-Doar ma gandesc,scumpo.”
M-am imbufnat si m-am facut mai comoda pe scaunul masinii.Intotdeauna era o binecuvantare sa merg cu Fiat-ul lui Josh la scoala,dar acum chiar preferam sa stau singura.Oare la ce se gandea?
“-De cand esti tu marele cugetator?”am zis batjocoritoare.”Sincer,iti sta mult mai bine cand dai din gura.”
El rase.
“-Si mie imi place mai mult de tine cand taci.”
Am chicotit.Josh nu era nici pe departe singurul care imi spusese asta.
Dar am tacut.Nu am mai zis nimic.Nu avea rost sa vorbesc.
Am stat si eu meditand pana ce masina parcã in fata scolii.Am revazut in minte scenele de la cinema; eu soptind din greseala numele lui Sean,ca o aiurita ce eram.Oare Josh auzise?Oricum,chiar daca a tras cu urechea, tot nu avea de ce sa ma invinovateasca.Nu facusem nimic rau; nu l-am apucat de mana,nu i-am facut declaratii de dragoste.
Pur si simplu ne-am uitat unul la altul timp de cateva secunde.
Insa abia acum imi dadeam seama cate semnificatii putea avea schimbul nostru discret.
Sunt proasta de dau in gropi.Ma mir ca Josh nu m-a injurat si nu s-a despartit de mine pana acum.Motive a avut destule,recunosc.Nu m-am priceput niciodata sa am un iubit mai mult decat cateva saptamani.
Sunt imposibila,da.Stiam deja.
Egoista,incapatanata,shopaholica,zgarcita,profitoare.Toate defectele ce ii enerveaza pe baieti.Dar cum as putea sa le schimb ca sa fiu pe placul tuturor?In fond,eu sunt…eu.Cam asa ma descriu eu cel mai bine.Mda.
Am iesit din masina si am inchis portiera dupa mine.Am oftat cand m-am uitat la cladirea din fata mea.Am incercat sa-mi imaginez ca stateam in fata mall-ului,nu langa un liceu tampit.Iluzia asta e singurul lucru care ma impiedicã sa alerg in cea mai mare viteza spre un magazin cu haine de firma.
Bleah.Liceul.Cate ore,saptamani si luni din viata le-am irosit stand intr-o banca si prefancandu-ma ca scriu,cand de fapt ma uitam in brosura Avon?Multumesc Doamne ca profesorii nu m-au descoperit inca.
Am simtit cum o mana ma lua delicat de incheietura.Josh venise langa mine.
“-Deci te-ai hotarat sa nu ma mai ignori?”l-am intrebat in timp ce-si lipea buzele de ale mele.
“-Deocamdata,da”,raspunse el sincer.”Dar nu-ti garantez nimic pe urma.Depinde de ce faci.”
“-Am facut ceva rau?”am zis,adoptand o expresie inocenta.In realitate,imi era frica de raspunsul lui.
“-In afara de a minti,de a-mi fura banii fara menajamente,de a ma enerva in fiecare zi si de a ma santaja..nu,nimic rau”,spuse Josh sarcastic.
Am chicotit.
“-Chestiile astea nu mi le reprosai inainte”,m-am plans eu.
“-Pai si nu e timpul?Gandeste-te numai la cati bani storci pe saptamana,pe toate hainele acelea.”
“-Stai sa ghicesc”,am spus meditativa.”Acum o sa-mi vorbesti despre cele 999 de metode pentru a economisi banii,nu-I asa?”
“-Si sa-mi racesc gura de pomana?Oricum, nici eu nu stiu metodele acelea.”
“-Atunci macar esti sincer”,am ras eu.
Am pasit pe treptele liceului si am dat usa la o parte.Insa holul de la intrare era prea aglomerat ca sa mergem mai departe.
“-Ce naiba se intampla aici?”am intrebat curioasa.
Zeci si zeci de elevi se inghesuiau,dornici sa vina cat mai in fata.
“-Dau petrecere?”sugera Josh.
Cateva fete trecura pe langa noi,chicotind si vorbind in soapta.Dintr-o data m-a fulgerat o idée despre ce era.
“-Josh!”
“-Ce?”
“-Daca dau pe gratis pantofi Prada si blugi New Yorker in fata?”am spus entuziasmata.Sincer,acela parea singurul motiv pentru inghesuiala.
El rase.
“-Doar daca am fi intr-o dimensiune paralela.Sau daca ai fi tu directoarea liceului.”
“-Nu”,am zis clatinand din cap,putin dezamagita.”Eu nu as fi daruit toate astea.Le-as fi pastrat pentru mine.”
“-Ah.Am uitat de lacomia ta pentru 2 secunde.Scuza-ma.”
Acum era randul meu sa rad.Chiar imi placea ca imi lua la misto defectele.
“-Hai in fata,sa vedem daca primesti pantofi sau nu”,continua el.
Ce perspectiva frumoasa.Prea tare ca sa fie adevarata.Oricum,de la bun inceput nu vorbisem serios.
Dar cat as vrea ca toate sa fie gratis.Viata ar fi mult mai usoara si Josh nu s-ar mai plange ca-I fur banii.Am chicotit in sinea mea si am incercat sa-mi fac loc printre elevi.
Doamne Ajuta sa-mi dea pantofi pe gratis…



~~~~~~~~~
Pareri?