A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 17 ~ Ganduri

Part I – Inainte de apus [Stephan]

O voi pierde!
Gandul asta imi trimitea de fiecare data cate un fior rece pe spate. Eram constient ca va veni clipa cand o voi parasi, cand il voi lasa pe Josh sa aiba grija de ea. Si poate asa era mai bine. In fond, el era iubirea ei. Si stiu ca se gandea intotdeauna la el, chiar daca nu mi’o spunea. Eu eram doar un mijloc de a se separa cate putin de lumea ei interioara, unde Josh era inca alaturi de ea.
Data de 20 ianuarie parea mai aproape ca niciodata. Era mijlocul lui decembrie deja, deci mai aveam doar o luna..Nu vroiam sa renunt la ea, dar vroiam sa renunt la viata. Trebuia sa aleg, iar decizia mea fusese luata deja. Josh avea sa imi tina locul, avand in vedere ca vroiam sa il aduc inapoi.
Iar Lisa isi va relua viata pe care o avuse inainte ca eu si Luke, insotiti de Edward sa intram in ea. Inainte ca moartea sa ii fure cea mai buna prietena..
Disparitia lui Ashley fusese deja o lovitura foarte mare pentru Lisa..iar moartea mea avea sa fie una la fel de puternica. Insa intoarcerea lui Josh va compensa toate aceste lucruri..Sau cel putin asa vroiam sa cred..
Un ciocanit timid la usa ma trezi din ganduri.
“-Intra!” am strigat eu; ma rugam sa nu fie Luke..dar stai, Luke nu bate niciodata la usa!
Lisa intra in camera, furisandu’se timid pana ce ajunse langa pat. Se cuibari la pieptul meu si ofta incetisor.
Practic, isi petrecea intreaga zi la mine acasa..uneori si noptile..Dupa intamplarea cu Ashley nimeni nu indraznea sa ii ceara socoteala, dar pe mine nu ma deranja.
Avea obrajii umezi, semn ca plansese..iar..
“-Iar s’a luat Luke de tine?!” am intrebat’o eu, mangaind’o incet pe umar.
½-Nu½ murmura ea, ridicandu’si privirile spre chipul meu. In ele se citea amaraciunea. Iar acum, cand ma hotarasem sa o parasesc si eu, privirile mele ma puteau usor da de gol. Pentru ca aveam de gand sa plec dupa Craciun, sa ma pregatesc pentru data de 20 ianuarie..
“-Lisa, treb uie sa iti spun ceva” i’am zis eu. Daca tot trebuia sa plec, aveam sa i’o spun de pe acum.
“-Hmm?!” murmura ea, ridicandu’se.
½-Eu trebuie sa plec dupa Craciun..dar ma voi intoarce de ziua mea½ am continuat eu, urmarindu’i reactia.
Ma privi cu ochii mari, dupa care se ridica in graba de pe pat si pleca din camera. Tranti usa in urma ei.
Ok..la asta chiar nu ma asteptasem..
___________________
Atat in seara asta partea a doua o primiti maine stiu ca e scurt..