A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 17 ~ Ganduri

Part II – Dragoste [Lisa]

Dragoste..ura..frica..furie..
Prea multe sentimente, prea multa confuzie. In ultimele saptamani, viata mea se schimbase radical..
Ashley devenise vampir..apoi murise. Nu ma obisnuisem inca, tot ma astepta sa dea buzna in camera mea si sa inceapa sa imi povesteasca ce facuse in ziua aia.
De ce toata lumea din jurul meu murea? De ce toti pe care eu ii iubeam se duceau, unul cate unul ? Mai intai Josh..apoi Daniel si acum Ash. Cati oameni mai trebuiau sa moara?
Simteam moartea peste tot in jurul meu, era ca o rasuflare rece..insotita de frica si durere.. Simteam cum lumea pe care o construisem dupa moartea lui Josh incepea sa se darame, putin cate putin..
Si totusi..imi promisesem ca voi lupta pentru fericirea mea, pentru viata mea. Devenisem o epava, tot ce se intamplase ma marcase prea tare, poate pentru totdeauna.
Dar mai exista totusi o raza de fericire in viata mea. Stephan era cel care ma aducea mereu pe linia de plutire..el fusese a doua sansa pe care o primisem de la viata. O noua speranta, de care eram hotarata sa ma agat cu toate puterile.
Chiar daca avea sa devina vampir, putin imi pasa. Bunatatea lui nu putea sa dispara, deci si sufletul lui avea sa ramana intact.
Stephan ma iubea, si eu il iubeam pe el..era o dragoste diferita de cea pe care o aveam pentru Josh. Mai profunda, mai speciala. Nu se putea compara, desi era acelasi sentiment. Era ceva diferit, pentru ca de fiec are daca cand il vedeam pe Stephan se aprindea in mine o dorinta de a fii cu el pentru totdeauna, de a’l iubi toata viata.
M’am ridicat din pat si m’am indreptat spre oglinda mare ce trona in spatele unui dulap cu sertare.
Stateam foarte mult in casa familiei Williams, incepusem chiar sa o numesc “propria casa”. Si imi placea acest lucru. Aici nu eram singura, aici nu simteam atat de puternic frica si durerea ce ma cuprindea cand imi aminteam de moartea lui Ashley. Bratele lui Stephan cu afectiune de fiecare data, inabusindu’mi toate sentimentele de frica.
Oglinda reflecta un chip alb, aproape cadaveric, incercanat. Parul saten imi crescuse foarte lung, acum revarsandu’se bogat peste umeri si spate.
Si atunci mi’am adus aminte de Ashley..de cum arata ea cand fusese vampir, cu tenul alb si pupilele inconjurate de un rosu stacojiu. Un fior de durere imi strabatu intreg corpul, pentru ca mai apoi siroaie de lacrimi sa imi inunde chipul.
Pasii mi’au fugit spre camera lui Stephan. Cuibarita in bratele lui, m’am simtit brusc ocrotita de tot ce tinea de durere sau frica.
Il iubeam..iubeam fiecare particica din corpul lui, iubeam pamantul pe care calca si cerul ce il acoperea. Era ingerul meu, trimis de Josh, si nu aveam sa il las sa plece, pentru nimic in lume.
Si atunci, vorbele lui ma trezira din revelatii. PLECA?!
Nu puteam sa’l las sa plece, lucrul asta ma ingrozea. Am fugit din camera, desi nu ar fi trebuit sa fac asta si am intrat in baia de pe hol.
“-Lisa?!” intreba o voce groasa.
“-Scuze Edward” am mormait eu, iesind.
Inchisa in camera mea, am inceput sa plang. Stiam ca asta era ultimul lucru pe care ar fi trebuit sa il fac..era inutil, eu ma simteam inutila.
Dupa o scurta dezbatere cu propria persoana, am decis ca era timpul sa ii spun si eu ce simt pentru el. Ca il iubesc, si nu vreau sa plece. Pentru ca inseamna prea mult pentru mine.
In ultimele trei luni realizasem multe lucruri, cel mai important dintre ele fiind sentimentele pentru Stephan.
M’am dat jos din pat si mi’am sters ultimele urme de lacrimi. Am iesit din camera si m’am indreptat spre camera lui Stephan. Am batut la usa si am asteptat. Era acum..sau niciodata..
_____________
Ok, partea a2a Next nuj cand primiti