A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 18 ~ Cadouri de Craciun

Part I – Marturisiri [Lisa]

“-Te iubesc” am soptit eu, de indata ce usa de la camera lui se deschise. Ramase uimit, cu siguranta nu se asteptase la asa ceva. Asta era cadoul meu de Craciun pentru el, promisiunea ca voi fi alaturi de el pentru totdeauna.
Buzele lui le gasira pe ale mele, in timp ce ma lua in brate. Insa era ceva diferit in acel sarut, ceva mai profund pe langa pasiune si tandrete.
Trupurile noastre imbratisate se asezara pe patul cu baldachin, in timp ce buzele noastre se mangaiau reciproc, intr’un sarut pasional.
“-Lisa, opreste’te” sopti Stephan, impingandu’ma de la pieptul sau.
“-Imi pare rau daca a durat atat de mult pana sa iti spun ce simt pentru tine, dar am vrut sa fiu sigura” i’am spus eu.
“-Si Josh?!” intreba el, incheindu’si ultimul nasture de la camasa.
“-Josh va fi cea mai frumoasa amintire pe care o voi pastra toata viata. Dar nu pot sa traiesc intr’o amintire, pentru ca am primit o a doua sansa la iubire..o sansa pe care nu am de gand sa o ratez” am soptit eu, cu un mic zambet.
“-Lisa, esti sigura de asta?” ma intreba el, cu tonul vocii tensionat.
“-M’am hotarat sa las trecutul in urma si sa traiesc prezentul. Vreau sa raman cu tine..pentru totdeauna” i’am raspuns eu, serioasa.
“-Esti constienta ca dupa 20 ianuarie voi deveni un monstru?! O fiinta fara suflet, nedemna de dragostea ta?” murmura el, cu privirile atintite spre marginea patului.
“-Nu ma intereseaza..vei fi tot Stephan..Stephan al meu” am soptit eu, luandu’i chipul in maini.
Probabil fraza asta il convinse ca asta cred cu adevarat, pentru ca ma privi bland dupa care incepu sa ma sarute cu afectiune. Continua, acolo unde se oprise initial..
__________________
Stiu ca e scurt..dar partea a doua e mult mai lunga
Capitolul asta e cu dedicatie, pentru Dess daca nu ma bateai tu la cap, nu il scriam