Piatra de aur

[Katya Sokorov]

Piatra de Aur

Introducere

Anul 1024 e.n.
Un om misterios stã la un birou din piatrã, pe un scaun rece. O cãlimarã de cernealã stã desfacutã pe biroul lui, iar pana se mișcã repede pe pergamentul fragil. Se pot vedea ușoare pete de cernealã, picãturi de sudoare și semne ciudate. Înmoaie pana în cãlimarã și continuã sã scrie, cu ochii ieșiți din orbite și roșii de obosealã. În colțul de sus se poate vedea o datã mâzgãlitã neinteligibil. Din când în când se oprește sã își șteargã fruntea și mâinile, ca sã nu pãteze prețiosul pergament, greu obținut. Pana își pierde puful pe zi ce trece, lucru dovedit de micile grãmezi pufoase de la baza biroului de piatrã.

Pune pana jos și își privește satisfãcut munca. Încearcã sã zâmbeascã, însã este mult prea obosit sã clipeascã doar. Și deodatã pietrele de la marginea peșterii unde se ascundea se sfãrâmã și intrã o mânã de santinele care, profitând de oboseala bãrbatului, îl iau pe sus și îl duc sã îl execute. Cãlimara de cernealã cade și pãteazã unul dintre pergamente. Omul se smucește și mâzgãlește pe pergament, în grabã, indicațiile pentru terminarea lucrãrii lui. Încearcã sã scape din strânsoarea lor, însã tot ce mai vede este încețoșat. Apoi se aude sabia retezându-i gâtul și capul sãu picând pe jos. Lumea aruncã cu roșii și ouã în trupul mort al misteriosului, strigând în batjocurã cã așa îi trebuia. Și în documente, motivul a fost trecut drept “vrãjitorie”.

Un biet om, acuzat de vrãjitorie din cauza studiilor sale. Dar el studia existența unei pietre, Piatra de Aur, cunoscut sub multe alte nume, iar tocmai când reușise sã dezlege misterul a fost obligat prin decapitare sã își abandoneze studiile. Și pânã în momentul în care a închis ochii, tot ce a gândit a fost “Sper ca cineva sã îmi gãseascã pergamentele...”. Și speranța asta nu a dispãrut o datã cu el, ci a rãmas vie, existentã, cum o piatrã rãmâne chiar dacã apa trece. Dar pergamentele încã nu au fost gãsite, iar dovada existenței lor este aproape inexistentã.

Matthew puse capacul stiloului ºi îºi privi lucrarea. Muncise o lunã pentru referatul lui care avea sã cântãreascã mai mult de jumãtate din media lui, lucrarea care avea sã hotãrascã dacã va absolvi sau nu facultatea. Citi din nou fiecare rând și zâmbi, obosit. Deși dezamãgit cã rezultatul muncii lui de o lunã nu era nici mãcar o paginã de caiet, era fericit cã reușise.

Se ridicã în picioare, pregãtit sã își predea lucrarea. Matt avea 23 de ani, dar arãta ca un bãiat de nu mai mult de șaisprezece ani. Pãrul negru îi era mereu rãvãșit iar sprâncenele dese îi era arcuite într-un mod frumos. Ochii, de un albastru pãtrunzãtor, te fermecau și dacã îi vedeai într-o fotografie. Ce sã mai zici, era un bãiat într-adevãr frumos. Puse coala de hârtie la care muncise atâta într-o folie de plastic, sã nu se îndoaie, și porni satisfãcut spre clãdirea universitãții.

_____________________

PS: Dedic primul capitol celui/celor care ghicesc alt nume al Pietrei de Aur