Equinox

[Desiree Rose Goth]

Nu e o intrebare prosteasca Serios,nextul nu are nimic special

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Capitolul 22


Ok,ma simteam putin nebuna cu sperantele mele aiurite.Dar intotdeauna cand sunt nebuna ma simt bine.
Incet,incet,coridorul parea sa se elibereze,de parca toti oamenii stransi acolo si-ar fi pierdut subit interesul.Norocul meu,eram si eu curioasa de ce se holbau toti acolo.Si se parea ca si Josh era satul de toata adunatura de acolo.
Eram usurati ca multi incepeau sa plece.Cred ca am auzit sunand clopotelul,dar,ma rog,ce-mi pasa mie de regulile astea.Doream sa vad ceva nou,care sa sparga monotonia unei zile obisnuite de luni.
Pe masura ce elevii se indepartau,plecand spre clasele lor,curiozitatea isi facea loc tot mai adanc prin venele mele.Trimitea valuri intense de entuziasm spre toate partile trupului meu.
Dar apoi toate palira,precum flacara furata de vant a unei lumanari fragile.
Nu era nimic acolo.Doar un afis pe care erau scrise zeci si zeci de cuvinte pe care nu vroiam sa le citesc.
“-La naiba”,am marait eu”,asteptam aici de sute de mii de ani doar ca sa vedem o bucata amarata de hartie?”
Am pufnit.Probabil ca aberasem atat de tare incat cuvintele mele rasunasera pana la etajul 5.Apropo…oare exista etajul 5 in liceul asta?
Josh insa se apropie si incepu sa citeasca.
“-Cred ca ai innebunit de tot.Sau ai facut schimb de personalitati cu cineva.”Ma privi ranjind,cu subinteles.”De cand nu-ti mai plac tie balurile?”
Am incercat sa ma concentrez la vocea lui.Eu inca ma gandeam la ce as fi facut cu afisul daca l-as fi rupt chiar in acel moment de pe perete.Sincer,cele 7384 de idei care mi-au venit prin minte erau destul de sadice.
“-Ai zis cumva bal?”Entuziasmul reveni in corpul meu la auzul acelui cuvant.Cum sa nu fiu incantata cand cineva rosteste acea imbinare de litere?
Mi-am adus automat aminte de ce insemna balul pentru mine.Balerini negri,simpli,Prada,sau pantofi cu toc inalt.De firma,evident.Rochii de toate culorile,lungi sau scurte pana la genunchi,stramte pe corp au ceva mai largute.Cu sau fara bretele.Cu sau fara decolteu.Cautari prin toate magazinele dupa aceste lucruri indispensabile.Ah,si niste bijuterii,poate un colier cu piatra semipretioasa sau o bratara din argint.Si o gentuta delicata,dar asta depinde de rochia pe care o porti.
Ah,deja salivam.Cat de tentante pot fi hainele uneori.
Si nici n-am ajuns la bal in sine.O invaluire de dantela si matase pe ritmul melodiilor.Pahare de sticla umplute cu bauturi racoritoare.Si tu esti de brat cu partenerul.
Da,partenerul e esential in astfel de ocazii.
Josh ma privi cum ies din visare.
“-Da,bal.Inca nu stii sa citesti cum trebuie,Lily?”ma tachina el.
“-Oh,taci din gura.”
M-am apropiat si eu de data asta.Nu vroiam sa-I mai las sansa de a ma lua peste picior.Data viitoare ii voi arata cum te simti cand cineva te batjocoreste.
“-Balul de Craciun”,am citit incantata.”Mai este pana atunci doar vreo luna…”
Am oftat.Cu siguranta ca voi merge,dar ce sa fac cu toate pregatirile…?
“-Oh,cum le termin pe toate doar intr-o luna?Rochia,bijuteriile,coafura,machiajul…prea putin timp”,m-am plans eu.Probabil ca incepeam sa hiperventilez.
Josh isi dadu teatral ochii peste cap.Dintr-o data mi-a venit o idée geniala,ce putea contribui la satisfactia mea suprema.
“-Si partenerul,mai ales partenerul…cu cine naiba o sa merg?”am oftat eu.”Trebuie sa intreb niste baieti,rapid,inainte sa fie luati.”
L-am vazut cum a pufnit in ras.Probabil ca si-a dat seama de strategia mea,insa jucam in continuare.
“-Pe cine as putea invita la bal?”am zis eu ganditoare.
“-Du-te cu Sean”,sugera Josh.”Pun pariu ca tare ar vrea sa mearga cu tine.”
Am chicotit,imaginandu-mi cum ar reactiona el daca chiar as face lucrul acesta.Sigur,ma simteam in stare sa realizez nebunia asta.
“-Da,sigur”,am zis sarcastica.”Probabil ca merge cu Melissa,deci e luat.Mai gaseste-mi alti reprezentanti ai speciei masculine.”
El doar a izbucnit in ras.
“-Da,sigur,sigur.Nu te mai juca atata.Vezi ca s-a sunat de ora de ceva timp,trebuie sa mergem.Mai aberam noi in clasa.”
“-Dar eu vorbeam serios.Serios”,am adaugat eu cand si-a dat ochii peste cap.
“-Pana si curcile râd de vorbitul tau serios.Hai sa mergem.”
Am plecat de langa afisul acela,eu inca gandindu-ma la 547 de posibilitati pentru a-l enerva pe Josh.Era un hobby placut,trebuia sa recunosc.
Insa cand am trecut de coltul coridorului am zarit o persoana binecunoscuta,care parca dorea sa plece cat mai repede din calea noastra.Era ciudat,mai ales ca lucrul acesta nu mi se mai intamplase niciodata…