Copiii Razboiului

[Andreea Rose]

Mersi, Bell. Acum pun ultima parte din Capitolul 1.

Madleine Greene era o fata inalta si slabuta. Parul ei era negru, nu foarte lung, si ochii verzi. In vene ii curgea sange-pur, dar era absolut indiferenta in privinta aceasta. Avea cu totul alte interese si alte ganduri in cap. Ura razboiul, care, chiar daca s-a terminat, i-a lasat o amprenta in suflet. Ura ostilitatea dintre viperini si celelalte case. Isi dorea sa aiba o viata fericita si fara griji, dar pana acum nu ii iesise nicidecum. Era extrem de simpatica si prea buna la suflet pentru o viperina. Niciodata nu s-a impacat cu gandul ca a fost sortata la aceasta casa, care, credea ea, nu i se potrivea mai deloc. Poate jobenul era suparat in acea zi? Sau poate era ea suparata. Cine stie…

- Am terminat eseul la ierbologie, zise fata si rasufla usurata.
- Toata vara ai lucrat pana la epuizare, biata de tine. Nici macar temele pentru acasa nu ai avut cand sa ti le faci.
- Fii serios, vara chiar am fost ocupata si nu imi era gandul la teme. Se terminase razboiul si doream sa ma distrez macar un pic…
- Cu Robertson in cluburile de noapte, da?
Madleine rosi, dar se lua in maini si zise:
- E vreo problema? Parca am discutat pe tema “prietenii mei”!
- Am ofensat-o in vreun mod? intreba barbatul si ridica o spranceana.
- Nu, dar …
- Atunci foarte bine. Esti pregatita pentru ziua de maine? intreba el si totodata schimba tema.
- Da, acest eseu a fost ultimul, raspunse ea vid.
- Am avut in vedere emotional.
Madleine inghiti in sec.
- Nu stiu cum vor reactiona viperinii ca voi locui in Turnul Cercetasilor.
- Stii bine ca nimeni nu te va atinge cat sunt prin preajma ta.
- Stii bine ca nu am de gand sa stau in subsoluri si sa vorbesc cu peretii. Nimeni nu comunica cu mine si chiar daca se va intoarce Despina, cred ca ma va uri din suflet …
- Eu nu cred asa.
- Dar se va intoarce? Spune-mi, sunt sigura ca stii. Unde sunt ei? il lua fata la intrebari.

Il privea atat de rugatoare, incat Severus era sa cedeze.

- Va veni timpul si vei afla si singura, daca va fi nevoie. Nu vreau sa risc, pot sa iti spun doar ca... totul e bine.
- Se vor intoarce? aproape disperat.
- Despina nu vrea sa se intoarca. Citez de la ea: “Nu am nevoie de ore stupide intre retardati. Nu mai am ce invata acolo” zise Severus si rasufla din greu.
- Si tu nu ai incercat sa o convingi? se revolta fata.
- Are dreptate in mare parte. Ea nu mai are ce face acolo. Gandeste-te bine, viperinilor anul asta le va fi foarte greu, si eu nu voi fi mereu langa ei sa ii apar, spuse Snape ingandurat.
- Totul e chiar atat de rau? intreba Maddie suparata.
- Timpul ne va arata. Sa atragi atentie la nebunia din ochii prietenei tale, Robertson, cand iti vine in vizita. Fata asta a fost afectata serios de razboi. Nici Potter nu e asa, se stramba Severus.
- Unchiule, are si motive, zise Madleine si pleca demonstrativ de acolo.

Nu ii placea cand Severus vorbea despre prietenii ei. Si ce daca prietenea cu cercetasii?

~*~*~