A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 18 ~ Cadouri de Craciun

Part II – Remember me.. [Stephan]

Dimineata..
Am lasat’o pe Lisa dormind in camera mea si am plecat la o plimbare. Trebuia sa imi pun ordine in ganduri, trebuia sa mai reflectez la decizia pe care o luasem.
Lisa ma iubea..iar faptul asta mi’l demonstrase in noaptea ce abia trecuse. Reusise sa accepte ca Josh nu era nimic mai mult decat o simpla amintire si a venit timpul sa lase trecutul in urma. Dar de unde aveam eu siguranta ca spunea adevarul? Mintea mea raspunse instantaneu~Lisa nu stia sa minta, iar stralucirea din ochii ei ciocolatii cand imi spusese asta nu putea fi falsa. Era adevarat..singurul lucru bun din viata mea, singura amintire pe care vroiam sa o pastrez si singura persoana pe care regretam ca o voi lasa in urma.
Dar ideea de a’l aduce pe Josh inapoi nu mi se mai parea la fel de inteleapta ca la inceput..dupa noaptea asta. Pentru prima data, vroiam sa fiu egoist. Sa nu renunt la mine pentru altcineva. Dar decizia mea avea sa influenteze mai multe vieti, iar fericirea Lisei era singurul lucru care conta.
In drumul meu, ajunsesem in fata unui mic magazin de bijuterii de la coltul strazii. Nu il mai vazusem aici, probabil era nou..oricum, trebuia sa ii cumpar ceva Lisei..era 24 decembrie, ajunul Craciunului sosise si o data cu el obiceiul de a imparti cadouri celor dragi. Am deschis usa, care scartai incurajator, si un mic clopotel din cristal, atarnat deasupra ei imi anunta intrarea.
Si atunci l’am vazut. Mi’a furat privirea inca de cum am patruns in incaperea puternic luminata. Un medalion micut, din lazurit, albastru inchis, ce se odihnea pe un stativ din lemn. In forma de inima, cu o mica incuietoare in lateral, ce dezvaluia la deschidere un spatiu in care puteai ascunde un obiect la fel de micut.
“-As dori sa’l iau pe acesta” i’am spus eu batranului ce se ivise de dupa vitrina incarcata cu bijuterii. ½Si mai vreau un medalion in forma de litera ~S~ pe care sa il pun inauntru½ am continuat.
Ma privi cu un suras bland, iar ochii albastri au revarsat peste mine un sentiment ciudat. Parca il cunosteam de’o viata..poate pentru ca ochii lui aveau aceeasi nuanta ca a mea?!
Batranul strecura micutul ~S~ inauntrul inimioarei, dupa care il impacheta frumos si imi inmana cutia din satin albastru.
“-Sa’l poarte sanatoasa” sopti el, cu vocea calda.
M’am intors acasa, cu pasi sovaitori. Probabil ca Lisa nu se trezise inca. Era abia ora 9.
Deasupra mea, cerul parea plin de o necuprinsa tacere, iar din albastrul nemarginit, lumina se cernea in perdele de matasuri stravezii. Un vanticel aspru involbura fulgii rataciti de nea, pentru ca mai apoi sa ii aseze randuri-randuri deasupra peisajului amortit.
Ajuns in fata casei, am aruncat o privire paltinilor incarcati pana la refuz cu capiteluri de gheata si am intrat. M’am dus tinta spre camera mea si am deschis usa incetisor.
Lisa dormea, invelita de asternuturile albastre ce contrastau puternic cu pielea ei alba. Mi’am dat haina jos si m’am strecurat langa ea in pat. Se misca putin, cuibarindu’se la pieptul meu si deschise ochii. Ma privi cu un suras dulce, dupa care imi sopti un “Buna-dimineata!” si se ridica sa isi lipeasca buzele calde de ale mele.
“-Hehe, se vede ca e Craciunul” am chicotit eu. “Uite, ti’am luat ceva..care sa'ti aminteasca de mine” am continuat, intinzandu’i micuta cutie.
Rupse hartia si deschise caseta. Scoase lantisorul si privi medalionul. Il deschise si scoase la vedere micutul ~S~ incrustat cu diamante.
“-De la numele meu” am soptit eu, in timp ce i’l puneam la gat. Doua lacrimi i se desprinsera pe obraji, alunecand rapid.
“-Mereu in inima mea” murmura ea, zambind.
Observasem ca nu mai avea medalionul de la Josh..dar nu era momentul potrivit sa o intreb ce facuse cu el.
“-Ai grija sa il porti mereu. Pentru ca Luke sau Edward sa nu te..ameteasca” am mormait eu.
Privi surprinsa pret de cateva secunde piatra albastruie, dupa care spuse :
“-Lazurit, nu?!”
Am aprobat, dand usor din cap.
“-Stii cat de mult te iubesc?” ma intreba deodata, privindu’ma serioasa.
½ -Nu mai mult decat te iubesc eu pe tine” i’am raspuns, sincer.
Un zambet larg i se intinse pe fata. Am zambit si eu, ca reactie la zambetul ei.
Vroiam sa ramanem asa..sa nu mai existe timp, griji sau alta lume. Sa fim doar noi doi si dragostea pe care o simteam unul fata de celalalt.
Dar trebuia sa aleg..sa iau o hotarare. Insa nu acum..cu Lisa in bratele mele era mai mult ca sigur ca avea sa aleg sa raman cu ea. Vampir, demon, vrajitor sau spiridus, nu ma interesa ce sunt daca o aveam alaturi.
“-Stii..l’am visat intr’o seara pe Josh. Si mi’a spus ca trebuie sa ramanem impreuna, pentru totdeauna” murmura Lisa, cu vocea calda.
Sufletul lui Josh aflase probabil ce vroiam sa fac..dar Lisa nu..in fond, ar trebui sa fie alegerea ei. Dar nu stiam daca sa ii spun acum, sau mai tarziu..
_______________________
Nu ma omorati stiu ca a iesit o prostie Dar macar e mai lunga ca prima parte, dupa cum v'am promis