A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 19 ~ Trecut..prezent..viitor [Lisa]

Amintiri..
Zeci de amintiri puse fata in fata cu prezentul. Ma luptam de fiecare data sa nu dau uitarii chipul bland ai primei iubiri, amintirile cu el fiind usor incetosate..dar fiorii ce mi se descarcau in tot corpul cand ma lasam imbratisata de trecut limpezeau totul.
Luptasem..luni intregi sa nu las timpul sa imi rapeasca frumusetea putinelor clipe petrecute alaturi de Josh. Dar ajunsesem la concluzia ca acele amintiri vor ramane pentru totdeauna in viata mea, bine ascunse in adancul inimii. Nu mi le putea fura nimeni, niciodata..alaturi de amintirile cu Ashley si dragostea pentru Stephan, reprezentau cele mai de pret lucruri din viata mea si le pazeam ca pe un tezaur nepretuit.
Ashley..imi era atat de dor de ea..parca imi furase cineva o parte din suflet atunci cand am vazut micutul sicriu alb scufundandu’se in bratele pamantului. Fusese acelasi sentiment ca si la inmormantarea lui Josh..ca atunci cand iti doresti sa mori si tu, poate asa reusesti sa asiguri viata celor dragi.
Insa primisem o a doua sansa de fiecare data. Iar accidentul cu Daniel ma trezi la realitate, in cele din urma. Dar atunci fusese ceva mai deosebit. Iar Luke dezvaluise secretul supravieturii mele miraculoase. Fara sa vrea..cred..

“-De ce a salvat’o el?! De ce nu am scos’o eu pe Anabell din masina aia in flacari?!” spuse Luke, rupand violent o bucata din tablia patului.
“-Amice, calmeaza’te! In primul rand..Anabell e moarta. Iar Lisa e Lisa, nu Anabell!” strigas Edward, exasperat. “Si Stephan a salvat’o pentru ca a simtit ceva deosebit, ceva din dragostea pe care o are acum fata de ea, inainte de a se napusti printre flacari sa o salveze. A fost mana destinului, ca Lisa si Stephan sa ramana impreuna. Si stii foarte bine ca nu poti schimba asta, chiar daca ai vrea” continua el.
“-Ok..deci Lisa e Anabell, Lisa ramane cu Stephan..si eu?! Eu cu cine dracu’ raman? Anabell era singura fiinta in viata pe care o iubeam cu adevarat, pentru care eram in stare sa imi dau si viata..de ce a trebuit sa moara? De ce nu am murit eu in locul ei..daca ar fi fost vie acum, lucrurile nu ar fi stat deloc asa. Asemanarea dintre ele doua nu m’ar fi dat peste cap, deoarece aveam o femeie perfecta langa mine..½ ofta Luke.
Edward tacu.

Ascultasem discutia asta in timp ce mergeam sa fac un dus intr’o seara de la sfarsitul lui decembrie. Si am ramas socata..pentru un moment m’am enervat..de ce Stephan nu imi spusese asta?! De ce tinuse secret?! Dar am realizat ca daca eram eu in locul lui..faceam acelasi lucru. Nu mi’a mai trebuit dus, m’am dus tinta spre camera lui.

“-E adevarat ca m’ai scos din masina in flacari, cand am avut accidentul cu Daniel!?” l’am intrebat eu.
Ma privi surprins, cu siguranta nu se astepta sa aflu si sa’l intreb asa ceva.
“-De unde stii?” intreba el, lasand cartea pe care o citea.
“-L’am auzit pe Luke vorbind cu Edward” am mormait eu, asezandu’ma in fata lui pe pat.
“-Astia doi o sa ma enerveze intr’atat incat intr’o zi am sa’i decapitez pe amandoi!” spuse el, enervart.
“-Pot sa fiu de fata?” am chicotit eu, iar el zambi.
½-E adevarat..nu am putut sa te las acolo..Dane era deja mort, dar tu erai inca in viata..deci..”
“-Asa ca ti’ai riscat viata ca sa ma salvezi pe mine” l’am intrerupt eu.
“-Merit un premiu?” chicoti el.

Amintirile mi se derulau in minte ca un film imbatranit. Mai erau cateva zile pana la ziua lui Stephan, asa ca incepusem sa’mi fac griji pentru ce cadou sa ii iau. Stiu ca nu vroia ceva sofisticat, probabil o cina in doi si ceva mai special care sa ii aminteasca mereu de mine. Ne potriveam la asta..eram amandoi niste singuratici, indragostiti..
Trebuia sa ii cumpar ceva..dar nu imi dadeam seama ce..Era complicat sa iei cadouri baietilor, ma obisnuisem cu ideea asta. Dar medalionul primit de Craciun imi dadu o idee.
Am insfacat geanta de pe scaun, m’am incaltat si am iesit din casa. Pasii mi’au fost purtati spre un mic magazin de bijuterii din coltul strazii acoperite cu randuri groase de omat.
Inauntru am fost intampinata de un batran ce isi atinti privirile asupra lantisorului meu. Am presupus ca Stephan il cumparase de aici, asa ca i’am zambit bine-voitor.
“-Iti place, nu?” sopti vanzatorul, analizandu’ma prin lentilele ochelarilor.
“-E superb” am raspuns eu, atingand usor micuta inimioara.
“-Ce as putea sa iti ofer?” murmura batranul, cu vocea calda.
“-O inima..care sa fie impartita in doua jumatati. Jumatate penru mine si jumatate pentru el” i’am raspuns eu, vioaie.
Imi arata mai multe modele, dar in cele din urma am ales una micuta, simpla. Jumatate pus’o langa inima pe care o aveam deja de la Stephan, iar cealalta am pus’o cu un lantisor subtire din argint intr’o caseta din catifea neagra.
“-Oare ii va placea?” l’am intrebat eu pe batranel, in timp ce imi dadea restul.
“-Jumatate din sufletul tau e deja la el..sunt sigur ca va fi mai mult decat incantat” spuse acesta, cu un zambet.
Am iesit din magazin si m’am indreptat spre casa. Ma rugam sa nu ma intalnesc cu nimeni, ziua asta fusese prea buna..prea linistita. Dar cineva imi taie calea.
“-Lisa, la cumparaturi?” ma intreba Luke.
“-Wow, nu pot sa cred! Nu’mi mai spui Anabell!½ am spus eu sarcastica.
“-Lasand ironiile la o parte..te’ai intrebat ce va face Stephan pe 20 ianuarie? Daca s’a hotarat sa moara?” murmura Luke, privindu’ma serios. Trasaturile ii erau ca de gheata, iar lucrul asta ma infiora.
“-Nu se poate..nu va face asa ceva” am soptit eu cu glasul spart.
½-De unde stii ?½ mormai el, neluandu’si ochii de la chipul meu.
Am intrat in casa si m’am dus in camera mea. Un ciocanit la usa ma trezi din ganduri, facandu’ma sa tresar.
“-Intra!” am strigat eu ragusita. Stephan se furisa pana la canapeaua unde stateam eu si ma cuprinse in brate.
“-Ai iesit?” intreba el, cu buzele in parul meu.
“-Da..am fost sa caut ceva½ am chicotit eu. I’am dat cutiuta neagra, deschizand’o. “Jumatate am eu” i’am spus, atingand jumatatea ce atarna la gatul meu, “ iar jumatate o ai tu. Impreuna formam un intreg” am continuat eu, punandu’i lantisorul la gat.
Zambi, dupa care spuse:
“-Lisa..e ceva ce nu stii”
Am ramas in liniste, asteptandu’l sa continue..
____________________
Stiu ca nu e mare lucru Am gasit si niste poze cu bijuteriile lor..sper sa va placa

Inimioara din Lapis-Lazuli a Lisei

Jumatatile de inima a lui Stephan si Lisa