Lectia IV - Vraja Kndun

[Samantha Hawkins]

"Doamna profesoara?" incepu linistita Samantha, cu mana sus...
"Da, domnisoara Hawkins?"
"Observ ca vraja poate fi periculoasa... dumneavoastra ne-ati vorbit mai devreme de inotul intr-un lac. Ei bine, daca cel care isi transforma plamanii in branhii nu e constient ca timp de 24 de ore va trebui sa stea intr-un loc cu apa bine oxigenata, ar putea muri sufocat in caz ca trebuie sa iasa din apa... deci vraja nu este tocmai practica." observa curioasa Samantha mai mult pentru ea si continua "In orice caz, vraja poate fi aplicata numai asupra unui vrajitor? e posibil sa obtii si un sarpe... cu pene, de exemplu?"

Profesoara raspunse calma la intrebare si Soimeanca se concentra asupra unui al aspect: nu avea cu ce sa scrie...

"Ahh, parca exista o vraja... ceva care sa-mi repare pana... Reparum? nu... Reparos? Mai degraba Reparo..."
Vru sa caute in manual, dar si-a amintit ca aceasta era ora de Transfigurare si nu Farmece.
Urmatoarea miscare a fost sa se intoarca la o suta optzeci de grade, miscare de care orice bufnita ar fi fost invidioasa, in cautarea cuiva ce parea dispus sa vorbeasca.
"Yeah, ce noroc, toti sunt atenti"

Si sperand cu toata fiinta ca aceea sa fie vraja buna, sfichiui bagheta, soptind rar incantatia. Pana se afla in poalele ei, Samantha chinuindu-se cat mai bine sa ascunda intreaga operatiune.

Chiar in acest moment un alt elev pus o intrebare:

-Doamna profesoara,cand vom trece la lectia practica?

Vraja luminoasa isi atinse tinta. Insa, spre mirarea fetei, pana sari in aer tremurand , din cauza cine stie carei cauze. Samantha parea sa vada totul cu incetinitorul. Stia ce avea sa se intample. Daca nu o apuca rapid, toti elevii aveau sa-si intoarca capetele, atrasi de acel sunet de tip sfarait sau "Poc" scos de lucrurile afectate de "Reparo".

"-Nu exista contra-blestem pentru aceasta vraja, deci nu putem face practica. Decat daca se ofera cineva!"

Dar Samantha era prea preocupata sa mai asculte vorbele profesoarei. Rezistand tentatiei de a se ridica dupa scaun si de a-l darama cu totul, intinse mana dreapta si o apuca, cu genunchii flexati, aproape stand in picioare, iar pana se rupse din nou cu un "Poc" rasunator...

Toti intoarsera capul inspre soimeanca. Scena se derula in numai cateva secunde. In acest moment, Samantha statea dreapta, cu mana sus, intr-o pozitie in care se putea citi numar nerabdarea fara margini de un ochi necunoscator al situatiei... si nimeni nu observase ca se intinse dupa pana.

Fata era la fel de straina cu ce se intampla la ora. Se multumi sa priveasca nedumerita in jur, si observand ce elevii pareau mai mult uimiti decat amuzati, adopta o pozitie ceva mai decenta si se ridica in picioare, strangand umnul cu pana si izbindu-i usor resturile de banca.

"Domnisoara Hawkins, nu ma asteptam la dumneavoastra!"
"Eu... eu..." incepu balbaindu-se, gcrezand ca profesoara se referea la cat de neatenta a fost la ora de astazi si la penibilitatea acestei scene... "Ma scuzati, nici eu nu stiu ce a fost cu mine... nu se va mai repeta"
"Oh, asta cu siguranta! O singura data facem asta! Deci... accepti? "

Desi usor confuza, se gandi ca era vorba de un fel de pedeapsa, asa ca spuse resemnata:
"D-da..."
"Esti sigura?"
"Sunt sigura"

Un murmur de uimire si amuzament se auzi printre banci, iar cativa chiar incepura sa chicoteasca.

Stai umpic... ce acceptase defapt?