Azræl Sephiro† îºi dezvãluie istoria, citiþi-o !

[Azræl Sephiro†]

Despre mine? Aº spune cã încã am de elucidat dileme, enigme, cu toþii suntem într-o evoluþie continuuã pentru sufletele noastre avide de perceii sinestezice. Îmi place sã scriu, sã creez personaje, situaþii, acþiuni, mistere. O plãcere o constituie desenul pentru cã în ºi timp mã cultiv odatã cu sursa de inspiraþie, cu procesul ºi cu temele abordate (niciodata una singurã). Cu toþii întâlnim obstacole, suprafeþe, aparenþe (aºtept o fãrâmã de înþelegere din partea voastrã) ºi nu o sã înþeleg niciodatã psihologia acestor jucãtori. Mã declar un bun ascultãtor, îmi place ideea de-a asculta filosofia unui caracter ºi de-a pãstra secretul sãu de-al transpune într-un personaj. Vã mulþumesc mult cã aþi fost capabili sã etalaþi înþelegere faþã de aceastã bizarerie, respectiv, ego ºi pentru cã aþi citit o scurtã autobiografie care este predestinatã absurdului nimic.

“I’d rather stay awake while I’m asleep…”

Fumez mult ºi dorm puþin. Citesc printre rânduri. Ascult muzicã, dar n-o aud. Mã uit la un lucru, dar de fapt privesc prin el. Gândurile nu mã lasã sã lucrez normal ºi asta mã afecteazã pe zi ce trece.

De ce sã laºi problemele de-o parte când de fapt ele fac parte din viaþa ta? E ca ºi cum mi-aº lãsa sufletul în cuºca unui tigru, târându-mi corpul agale pe stradã printre feþe cunoscute dar atât de strãine…

Zâmbesc trist ºi trec mai departe, la alt nivel.

Mã aºez pe o bancã dintr-o mie. Soarele mã orbeºte cu cãldura lui, dar totuºi mi-e atât de frig…

Mi-e dor de mare… Marea îmi limpezeºte gândurile ºi-mi spalã pãcatele. Îmi place sã-mi îngrop picioarele în nisip ºi sã renasc. Briza ei mã ºlefuieºte ºi mã schimbã. Mã dezbracã ºi mã înveleºte cu propria-i prospetime, îmi lumineazã ochii ºi-ºi ascunde simfonia dincolo de ei.

Mã trezesc pe o pajiºte întinsã, de un verde-smarald. În dreapta mea muntele, pe care zãpada nu se încumeta sã-l pãrãseascã nici în mijlocul primãverii. În stânga, pãdurea în toatã splendoarea ei.

Nu mã apasã decât un singur lucru: rãutatea. Mã plâng cerului de rãutatea oamenilor din ziua de azi, mã plâng fluturilor, albinelor, veveriþelor, tuturor!

Dar oare de acțiunile mele sunt conºtient? Îmi vãd eu, într-adevãr, puþinele calitaþi ºi defectele ce s-au înmulþit pe parcursul a celor 11 ani? Sunt eu cu adevãrat cel care rãmâne singur sau cel care pãrãseºte?

Întrebãrile continuã sã facã parte din orele mele de somn. Un adevãrat proces. Despre rãspunsuri? Voi minþi spunând cã nu le voi cunoaºte niciodatã… Și cã sunt un laº care fuge în continuu când dã de greutãþi…

Dar adorm. ªi lacrimile se preling pe hanoracul meu... ªi îl pãteazã.

“Everything will be ok in the morning…”

- Azræl, trezeºte-te ! Vei întârzia dacã nu te grãbeºti.
Era veºnica ºi insuportabila, mama. O încuiatã ce întrece cu puþin IQ-ul unei pãsãri.
- Mdea, cobor imediat ... rãspunsem lipsit de orice dispoziþie asemenea unui zombi

Era prima mea zi la Hogwarts ºi pretextul perfect pentru a mã face pierdut.