Lectia IV - Vraja Kndun

[Mylene Lycoris OddCat]

• 
  “Pot sa stiu si eu ce se intampla aici?!”
  
  Am dat din umeri, fãrã sã par prea afectatã - nu mã deranja sã primesc detenþie - chestia asta se putea întâmpla, dupã cum tonul profesoarei prea bine atingea pragul acesta -, ºi aºa nu prea aveam ce face la sfârºitul zilei, dupã cursuri ºi bla-bla-bla... Întotdeauna fusesem capul rãutãþilor în unele cazuri, deºi nu o prea arãtam. Am oftat ºi am început sã mã joc cu pana, începând s-o îndoi ºi s-o învârt între douã degete, absentã, concentratã pe miºcarea continuã a penei, în timp ce aºteptam sã vãd ce se va mai întâmpla, urechile de lup lipite de cap, puþin lãsate în jos. Am început sã lovesc capãtul penei de masã într-un ritm alert, fãrã sã se audã nici cel mai mic zgomot deranjant, în timp ce liniºtea începea sã se extindã în clasã, colegii mei ce chicotiserã de isprava mea tãcând dintr-o datã. M-am uitat în sus, pentru câteva clipe, la profesoarã, însã mi-am lãsat imediat privirile în podea, acceptând ideea cã fãcusem ceva nebunesc ºi stupid, foarte stupid. Însã, nu acest lucru mã deranja, ci faptul cã tãcerea se prelungea, iar eu eram nerãbdãtoare, aºteptând sentinþa.
  
  Cu degetele strânse în pumni, am lãsat pana sã cadã pe podeaua de lemn, privindu-i miºcarea graþioasã, în timp ce se întrepta înspre tronul sãu creeat din praf ºi scame. Clipind, am prins un puf din obiectul folosit la scris ºi l-am tras în sus, începând sã-l arunc dintr-o mâna în alta pe sub bancã, totul derulându-se parcã cu încetinitorul, atunci când pana plutea prin aer pentru câteva secunde, aºternându-se apoi în palma mâinii opuse celei care o aruncase. M-am oprit la fel de brusc cum începusem ºi am aruncat chestia uºoarã ºi pufoasã pe bancã, auzind un sunet înfundat când aceasta se lovi de pergamentul întins din nou, mânjindu-l cu puþinã cernealã. Am oftat zgomotos ºi am dat pana la o parte, lângã cãlimara neagrã ºi am privit petele de cernealã ce acopereau câteva cuvinte din chestiile scrise despre vraja Kndun.
  
  “Stii foarte bine ca nu trebuia sa te auto-transfigurezi, domnisoara OddCat. Imi pare rau, dar vei primi detentie 3 zile, cu mine, ma vei ajuta la sfarsit de saptamana cu niste pergamente vechi. Iar Cercetasii pierd 50 de puncte!”
  
  Detenþie... sfârºit de sãptãmânã... ºi... cinci zeci de puncte. M-am uitat din nou la podea, frângându-mi mâinile, înainte de a-mi ridica capul ºi de a o privi pe profesoarã, murmurând o scuzã, cum cã nu putusem sã mã abþin ºi cã aºa eram eu, mai dusã cu pluta. Am ridicat din umeri ºi mi-am privit mâinile, în timp ce cineva oftã. Am avut impulsul de a mã uita urât la acela, dar m-am stãpânit, scrâºnind din dinþi - nu mã deranja detenþia ºi nici faptul cã aveam sã mor de plictisealã în timpul sfârºitului de sãptãmânã, dar punctele.... Am scuturat din cap imperceptibil, asigurându-mã cã aveam sã le iau înapoi cu prima ocazie ce-mi ieºea în cale - tema de casã, bãnuiam eu. Sau poate cã... erm, un test sau ceva. Trebuia sã recapãt punctele, ºi asta aveam sã fac.
  
  Liniºtea devenea deja apãsãtoare, aºa cã mi-am îndesat bagheta în buzunarul robei, cu un fâºâit sonor, fiind sigurã cã nu mai aveam voie s-o folosesc în acea orã - apoi, din greºealã, am lovit banca, fãcând-o sã se clatine puþin, apoi sã revinã la poziþia iniþialã. M-am strâmbat cãtre pergamentul de pe aceasta, rezemându-mi capul în palma stângã ºi neîndrãznind sã privesc înspre cei din clasã, nevrând sã fiu privitã urât de cei câþiva Cercetaºi ce erau la lecþie. O fãcusem latã ºi de data aceasta, însã mãcar reuºisem sã amuz câteva persoane, ºi sã mã fac pe mine însãmi sã las un zâmbet sã-mi însenineze faþa atunci când am realizat pacostea ce mã costase cinci zeci de puncte. Mi-am încleºtat fãlcile ca sã nu oftez, în timp ce urechile mi se ciuleau din nou, în mod automat.
  
  “Acum..nu vreau sa va scad puncte, si nici sa va dau detentie. Dar e periculos ceea ce ai facut, Cygnatia, si trebuie sa inveti ca pe viitor trebuie sa stai linistita..”
  
  “Da, domniºoara profesoarã...”, am fãcut eu, sec.
  
  Urechile mele s-au pleoºtit din nou ºi am apucat pana, începând sã scrijelesc pergamentul, aºteptând ca ai mei colegi sã-i adreseze alte întrebãri profesoarei.
  
  
  
  ooc, vã rog sã nu spuneþi ce zic eu sau ce fac eu... nu-mi place. thank you.