A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 20 ~ Noutati

Part I – Nu! [Lisa]

“-Voi muri, Lisa..”murmura Stephan. Brusc, am simtit cum imi piere culoarea din obraji iar sangele imi ingheata in vene. “Stiu ca esti socata, dar este si o parte buna..Josh va veni inapoi”. Al doilea soc imi aduse lacrimi in ochi. Nu stiam daca erau lacrimi de frica, de bucurie sau tristete. Josh..inapoi..langa mine..Nu se putea..Era imposibil.
M’am aruncat in bratele lui Stephan si am inceput sa plang. Tot corpul imi era zguduit de suspine, iar valurile de lacrimi curgeau neincetat. Simteam cum lumea se darama, dar in acelasi timp se reconstruieste. Vedeam in fata o viata insorita, avandu’l alaturi pe Josh..dar in acelasi timp multi nori de dezamagire si singuratate, pentru ca Stephan avea sa fie mort.
Dar nu..Josh devenise o parte din trecut acum..o dragoste inlantuita in amintiri. Eram constienta ca daca vroiam, puteam readuce in cateva clipe toate sentimentele pe care le simteam pentru el. Dar nu..nu puteam sa fac asa ceva..as fi fost mult prea egoista. Si in plus, nici nu cred ca vroiam sa fac asta..
Hosh murise deja. Ma obisnuisem treptat cu ideea, desi fusese dificil, iar la inceput parea imposibil. Dar in doi ani, lucrurile se schimbasera..radical as putea spune.
“-Stii ca daca il voi readuce pe Josh..va trebui sa ramana in corpul meu pentru ca pe al lui nu pot sa’l refac..imi pare rau” sopti Stephan, cu vocea stinsa.
Imi venea sa urlu..sa sparg tot in jurul meu. Mi se parea imposibil..aberant, in orice fel dar nu real. Nu il vroiam pe Josh inapoi..nu il mai vroiam..Si nu pentru ca nu il iubeam cu toata fiinta, ci pentru ca ma saturasem ca cineva sa moara ca sa fiu eu fericita. Stephan trebuia sa ramana cu mine..aveam si eu ceva de spus in asta..

Part II – Uimire [Stephan]

Tacere..Lisa statea nemiscata in bratele mele, asteptand parca un cuvant care sa rupa tacerea ce se asternuse deasupra noastra. Incepusem sa imi fac griji..Parea ca intrase intr’un fel de soc, care o lasase fara cuvinte. Sau poate o luasem prea repede si ii spusesem totul mult prea..indiferent.
Isi inalta privirile, iar ochii ei mari se scufundara in ochii mei, lacomi de duiosie si mangaiere. Era ceva diferit. Ma asteptasem sa fie usor entuziasmata, daca nu in culmea veseliei pentru ca Josh urma sa se intoarca la ea. Marea ei dragoste, poate si unica, avea sa fie curand alaturi de ea/
Dar Lisa tacea..iar din cand in cand scotea un mic oftat, care parea ca ii sparge sufletul in mii de cioburi ascutite ce imi intrau mie in piept..cauzandu’mi o durere mai mare ca a ei. Pentru ca eu aveam sa o pierd..sa dispar pur si simplu. Uneori ma intrebasem daca cineva imi va simti lipsa daca intr’o zi as disparea..pur si simplu, fara explicatii.
Fata se ridica si se aseza in fata mea. Ma inlantui intr’o privire serioasa, dar in acelasi timp plina de afectiune.
“-Nu vreau sa faci asta, Stephan..nu trebuie si nu poti sa o faci!” murmura ea, cu vocea clara. Fara urme de nehotarare, sau regrete.
“-Decizia mea e luata. Vei vedea ca iti va fi mai bine asa. Cu timpul, te vei obisnui cu prezenta lui Josh alaturi de tine..si imi va substitui locul cu multa indemanare, sunt sigur de asta..” am raspuns eu serios. Ma privi speriata, dar nu puteam da inapoi.
“-Nu intelegi?!” tipa ea. Ok, incepuse sa ma sperie.. “Eu-Nu-Il-Vreau-Pe-Josh-Inapoi!” continua ea, silabisind cuvintele. “Te vreau pe tine..vreau sa traim impreuna, pentru totdeauna” murmura ea, cu lacrimile curgandu’i pe obraji.
½-Dar eu nu voi imbatrani, Lisa. Si nu pot sta alaturi de tine ca vampir sau demon. Te’as pune prea tare in pericol” am continuat eu, incercand sa ma mentin calm.
“-Dar poti sa te controlezi” sopti ea.
“-Lisa, eu nu sunt Edward Cullen ok?! Sunt un mosntru..in devenire½ am mormait eu, sarcastic.
½-Stii ce? Nu ma intereseaza!” striga ea. Focul din ochii ei mocnea si eram sigur ca avea sa explodeze in curand.
“-Tu chiar nu iti dai seama?! Crezi ca eu vreau sa plec, sa te las? Daca nu apareai tu in viata mea, as fi ales varianta cu moartea. Preferi sa mor si eu, sa ramai singura? M’as simti si eu..util, intr’un fel sau altul, Lisa” am continuat eu, evervandu’ma. Chiar credea ca nu o iubesc destul? Ca as fi in stare sa o parasesc dintr’un motiv idiot, fara sens? Ce se intamplase intre noi pana acum nu fusese de ajuns sa o convinga ca dragostea ce o simt pentru ea e singurul lucru bun din viata mea?!
”-Josh nu ar vrea ca tu sa mori..si nici eu nu vreau asta. Trebuie sa mai existe o solutie” murmura Lisa, cu vocea stinsa. Nu inteleg, unde erau nervii de acum 2 minute?!
“-Nu mai exista alta solutie” am raspuns eu, mecanic.
“-Daca Josh se intoarce..nu voi fi cu el! Sa fie clar” spuse ea, ridicandu’se. Iesi din camera mea si tranti violent usa in urma ei.
Si atunci am realizat..Lisa ma iubea. In ciudat tuturor, eu eram cel alaturi de care vroia sa ramana. Alt motiv nu exista, pentru ca Josh fusese dragostea vietii ei. Iar acum nu vroia sa il aduca inapoi, pentru ca asta ar fi insemnat moartea mea.
Si totusi..era complet gresit, fara logica. Nu eram cu adevarat sigur daca asta era adevaratul motiv. Si daca intr’adevar era..ce aveam sa fac?!
Mi’am afundat capul in perna moale si am inchis ochii. Daca as fi fost un om normal, acum nu as fi avut nicio problema. Dar situatia era foarte clara..Ori ma adaptam rapid, ori lasam totul de izbeliste si dispaream..

Part III – Informatii [Luke]

Stateam cu Edward pe balcom, admirand frumusetile diminetii incantatoare ce staruia asupra orasului. Capiteluri lungi de zapada ornau copacii ce strajuiau aleea principala, iar trunchiurile fumurii pareau desprinse dintr’un basm cu zane si zmei. Cerul era ireal de albastru si sticlos, asemeni unei oglinzi mate. Iar soarele imbatranit stralucea pe tronul sau de aur, mangaiat de matasurile de ger.
O usa se deschise in spatele nostru, iar Lisa aparu brusc intre noi.
“-Buna dimineata, cu ce vant pe la noi?” o intreba Edward, zambind.
“-Trebuie sa vorbesc cu voi” raspunse Lisa, sec, ignorand mana intinsa de Edward.
“-Imi place cum arati in dimineata asta, Anabell” am complimentat’o eu.
“-Luke, tie iti place tot ce poarta fusta, asa ca scuteste’ma” imi reprosa ea, sarcastica.
“-Ce vrei sa vorbesti cu noi?!” intreba Ed, brusc.
“-Stephan..” sopti ea, cu ochii inundati de lacrimi. “Vrea sa’l aduca pe Josh inapoi si el sa moara. Trebuie sa existe o cale sa’l impiedicam” sopti ea, cu vocea strangulata de panica.
Edward arata de parca primise un pumn in stomac. Iar eu aveam vaga senzatie ca cineva imi aruncase o galeata de apa rece peste fata.
“-Va deveni demon sau vampir..nu poate alege alta varianta!” am protestat eu, socat.
“-Mai sunt doua variante..” incepu ea.
“-Nu conteaza care sunt cele doua variante, sunt excluse!” striga Edward.
Am ramas toti trei in tacere, gandindu’ne la o solutie. Trebuia sa fie ceva, ceva care sa il poata ajuta.
“-Stiu” am spus eu, victorios. Nu era permis in familia noastra..dar era o varianta.
Edward zambi. Se gandise la acelasi lucru..
___________________
Ok, nu ma bateti