Piatra de aur

[Katya Sokorov]

Capitolul III
Partea I
(Alicia)

Il simteam aproape de mine, cu buzele lipite de obrazul meu. Un impuls puternic imi zicea sa il sarut, insa creierul si logica imi dictau sa fiu tare si sa raman teapana. Il strang tare de mana. de inchieietura, vazandu-l cum se incrunta de durere. Batrana aia e buna rau de tot, a aparut la momentul perfect ! Iau o ceasca de cafea si o beau pe nerasuflate. Incep sa conversez cu ea intr-o bulgara rapida, fluenta - ce noroc ca am fost de multe ori in Bulgaria !

"De cand stati aici ?" intreb eu, in bulgara desigur, iar ea imi raspunde, fara sa se gandeasca, in franceza. Apoi realizeaza ca in sfarsit s-au gasit straini care vorbesc bulgara.
"Din ... 1534, de cincizeci si doi de ani..." ii explicai lui Matt, care calcula in cap rapid si se gandi ca sunt in anul 1586. "Aveti 65-70 de ani ?" intreba el, in franceza. Un usor accent american se putea simti - doar eram din America, nu ?
"Ahh, prea putin !" rase ea strident. "Optzeci si patru. raspunse prompt batrana, fara sa realizeze ca vorbeste in bulgara, insa Matt intelese destul de repede si incuviinta din cap.

Am vorbit vreo 10 minute cu batrana. O chema Petya Lidiya, dar prietenii ii ziceau Pet, Lid sau Lizi. Petya zambi usor catre noi, apoi duse tava in bucatarie. "Où peut-on dormir?" intreba el. Batrana le facu semn ca pot dormi sus, ca are o camera libera. Matt se uita usor spre mine si spre profesorul de fizica ...

(Matt)

Ma uitam spre Alicia, care inchidea usor ochii. Profesorul de fizica era insa mult mai treaz, era obisnuit cu noptile nedormite. Facu usor semn spre ceas si spre calendar - nu trebuiam sa ramanem prea mult ca sa nu schimbam radical istoria. O iau usor pe Alicia in brate si ii fac semn profesorului sa vina dupa mine, apoi ma indrept spre camera indicata. Era o camera mica, inghesuita, cu doua paturi aproape unul langa altul. Petya aduse si un sac de dormit. Profesorul scoase iar planurile, cercetandu-le iar si iar.

Am asezat-o pe patul de la fereastra pe Alicia si eu m-am culcat pe cel de la perete. Profesorul ramase sa mai studieze planurile. Eu nu am reusit sa dorm toata noaptea. Ma plimbam in sus si in jos pe scari, mai ma asezam in pat, ma uitam la profesor ... pe la ora unu am gasit niste hartii si am inceput sa desenez, sunt destul de bun.

(Profesorul)

Cercetam planurile iar si iar, stiind ca este o greseala, aveam o presimtire ! Dar, oh, nu reuseam sa realizez exact care - o greseala monumentala care avea sa ma aduca aproape de moarte... Am avut noroc, ce mai !

"Drace !" am zis iritat, dupa ce in cinci ore nu am descoperit nimic. Era ora trei-patru noaptea deja. Matt ridica usor capul, apoi am realizat ca nici el nu poate dormi. Iar fata nu parea sa aiba un somn linistit - din cand in cand mai murmura chestii de neinteles, pe o voce speriata. Matt o scutura usor, apoi se calma. Apoi peste ceva timp iar i se tulbura somnul.

Era clar, ceva nu mergea cum trebuia. Apoi ma uit la ceasul meu si la ceasul de pe perete. Mi-l potrivisem cand ajunsesem, dar acum ceasul meu arata ora 5h42, iar cel de pe perete arata ora 3h28. De cat timp venisem ? Ajunsesem la ora 10h12 dupa timpul de acolo. Dupa ceasul meu trecusera 316 minute, iar dupa ceasul de acolo 450 de minute. La fiecare minut care trecea acolo, pentru mine treceau 1.424 minute aproximativ, adica aproape un minut si jumatate. Daca as fi mers mai mult in trecut. Apoi observ ceva : am mers cu 424 ani in trecut ! Cu cat as merge mai mult in trecut, cu atat timpul meu va trece mai repede pentru mine ... pentru toti care am mers in trecut. Trebuie sa ne grabim !

"Trezirea, toti !" am strigat si ne-am indreptat repede spre masina timpului, lasand un bilet pentru doamna de acolo.