Equinox

[Desiree Rose Goth]

Deci...in capitolul asta nu se intampla nimic Dar avand in vedere ca are aproape 3 pagini Word m-am gandit sa ma opresc aici

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Capitolul 23

Toate dovezile mi s-au perindat prin minte.Îmi era greu sã recunosc,dar…nu gãseam nicio explicaþie logicã.Sau poate doar exageram ca de obicei.
Sincer acum,lucrul acesta nu mi s-a mai întâmplat niciodatã.De unde sã ºtiu eu care era soluþia?
“-Aoede,stai,aºteaptã!”
Strigãtul meu nu o opri,ba dimpotrivã,a fãcut-o sã calce mai apãsat,mai rapid.Mi-am dat seama cã mã auzise cu siguranþã.ªi era evident cã încerca sã mã ignore.Din rãsputeri.
ªi mã enerva la culme chestia asta.Adicã…era vorba de persoana mea!
Mda,egoistã pânã în mãduva oaselor.
Agasatã,m-am întors cu faþa spre Josh.Sigur avea el o soluþie mai bunã.Sper.La naiba,nu mã prea simþeam vinovatã,aºa cum ar fi trebuit,dar cred cã a trecut o lunã de când n-am mai vorbit cum trebuie cu Aoede.Puneam pariu cã era ceva suspect la mijloc.
Am pãlit brusc,cu gura uºor întredeschisã,iar cuvintele pe care intenþionam sã le rostesc nu au mai ieºit.
In schimb,mã uitam la persoana ce venise din aceeaºi direcþie ca ºi Aoede ;o simplã coincidenþã banalã.Dar mi se pãrea ciudat cã tipul acela super hot,ce îmi era cunoscut,venea spre mine.Mã seca faptul cã mi se pãrea chiar agonizant de cunoscut,expresia feþei lui…M-am încruntat.
Dupã o fracþiune de secundã,mi-a picat fisa.Tipul acela era unul dintre foºtii (numeroºii ) mei iubiþi.
La naiba.Perfect,absolut perfect.Exact asta îmi mai trebuia acum.
Regula numãrul unu,dupã tiparele mele ºi dupã zecile de întâlniri pe care le avusesem.Niciodatã,absolut niciodatã,actualul nu trebuie sã dea ochii cu fostul,indiferent dacã se cunosc sau nu.Mult prea mare riscul.
Ah,ce nebunie,parcã trebuia sã mã duc dupã Aoede,nu sã stau ºi sã-mi reamintesc aici ghidul tehnicilor de vânãtoare.
Nu era corect.Tipul-cum naiba îl chema,cã i-am uitat deja numele-venea spre mine ºi spre Josh atât de nonºalant,în mod intenþionat,de parcã ar fi avut toate drepturile din lume.
M-am fãcut micã,aºteptând impactul.
Chiar mã salutã,rânjind,cu o voce exagerat de cãlduroasã (chestia asta m-a fãcut sã mã întreb dacã într-adevãr i-am dat papucii sau am uitat acest mic detaliu.În fine,acum nu mai conteazã.).Din reflex,i-am zâmbit înapoi fostului meu iubit,uitând pentru o clipã de persoana care stãtea lângã mine.Da,exact aºa am fãcut.
Când mi-am întors ochii l-am observat pe Josh cum mã privea,pe jumãtate dezaprobator,pe jumãtate exasperat.Ups.Dându-mi ºuturi mentale,m-am rugat ca el sã nu-ºi dea seama cine m-a salutat de fapt.Persoana în sine.Slabe ºanse,totuºi.
Mi-am amintit dintr-o datã ce trebuia sã fac iniþial.Slavã domnului cã…ããã…Robert (în sfârºit,speram cã ãsta îi era numele) se îndepãrta deja.
Mã simþeam ca acum câteva luni,cu mult prea multe probleme superficiale,cu exagerat de multe haine de probat ºi cu un teren prea mare de vânãtoare.Bineînþeles,totuºi chestiile acelea erau criminal de plãcute.
“-Mã duc dupã Aoede”,am zis într-un final.”Trebuie sã vorbesc urgent cu ea,sã aflu de ce mã evitã.Tu…gãseºte o scuzã fiindcã voi întârzia la orã.”
Mi-am perceput tonul autoritar,poruncitor,al vocii.Nu vroiam sã iasã chiar atât de tare în evidenþã.
Însã presimþeam ca Josh îmi va face iar ziua un pic cam imposibilã.Era un hobby pentru el,la fel cum eu mã gândeam la enervarea lui ca o activitate anti-stres pentru timpul liber.
“-ªi ce câºtig eu dacã îþi acopãr treburile murdare?”
Doar nu te aºtepþi sã-þi dau mitã acum.
Mã aºteptasem la rãspunsul acela.Mi-am dat teatral ochii peste cap.Acelaºi gest îl fãcu ºi Josh,spre disperarea mea.Urmãtoarele câteva clipe am fãcut un concurs de cine-îºi-þine-pupilele-cât-mai-nevãzute.
L-am lovit în joacã cu pumnii în umãr.
“-S-a înþeles?”am întrebat distratã,dar încruntându-mã uºor,spre a-I da de înþeles cã nu glumeam absolut deloc.
Puneam pariu cã vroia sã întrebe de întâmplarea cu tipul de mai devreme,dar aveam treburi mai importante de rezolvat acum.Treburi de rezolvat urgent,prin…vechile metode?
De unde naiba îmi mai trecuse ºi asta prin cap?
“-Nu aºa se joacã”,spuse Josh clãtinând din cap cu o vãditã plãcere.”Eu fac regulile,ai uitat partea asta?”
Ah.Ce mai dorea ºi de data asta?
“-Mã grãbesc,zi repede ce mai vrei acum.ªtii”,am adãugat eu”,eu nu accept toate condiþiile prosteºti.”
M-am agitat.Deja de la întâlnirea aceea accidentalã trecuserã vreo douã minute.Puþin,dar totuºi prea mult pentru planurile mele.Speram ca Aoede sã fie unde credeam eu cã era.
“-Ok,vom discuta despre condiþii pe urmã”,acceptã Josh.”În schimbul…unei minciuni bine construite,de acord?”
Am aprobat nerãbdãtoare din cap.Nu cã îmi pãsa prea mult de ce credeau profesorii despre mine,dar…totuºi.Aveau ºi ei niºte limite pe care le-am întrecut inconºtientã,de mii ºi milioane de ori.
“-De acord”,am murmurat eu,încercând sã vãd unde vroia sã ajungã.”E bun,e oficial acum?”
“-Absolut orice?” întrebã el serios.”Pentru ca…oficial sã ne meargã bine.”
“-Nu,nu,nu”,am râs eu.”Deja ºtiu la ce te gândeºti cu absolutul tau orice.ªi nu-mi place deloc.”
Râse ºi el.Probabil cã îºi dãduse seama de toate posibilitãþile ce îmi treceau prin cap.
“-Atunci…mai negociem dupã aceea?”rânji el satisfãcut.
“-Poate.Doar dacã nu mai afiºezi zâmbetul acela plin de…ããã…înþelesuri ascunse.”
Însã am reuºit ºi eu sã-I rãspund la zâmbet.
“-Sunã pervers venind din partea ta”,mãrturisi Josh.”ªi,apropo…ce era cu tipul acela de mai devreme?”
Am înghiþit în sec.Nu ºtiam în ce fel aveam sã-I zis.
“-Îþi voi spune pe urmã.”
Da,ãsta mi se pãrea cel mai bun început posibil.
Dar,în fond,de ce sã-I pese de foºtii mei iubiþi?Ar fi trebuit sã se îngrijoreze de fazele cu Sean,pentru numele Lui Dumnezeu.
“-Acum chiar mã duc dupã Aoede”,am zis,vorbind mai degrabã cu mine însãmi.”Va fi vina ta dacã nu o gãsesc,mã þii la atâta vorbãrie.”
“-Probabil cã e deja la orã”,spuse Josh indiferent.”Nu ai prea multe ºanse.”
“-Ba da.Ea niciodatã,la prima orã,nu intrã la fix.De obicei întârzie vreun sfert de orã cu…machiajul zilnic la baia fetelor.”
ªi ar trebui sã zici mersi cã eu nu fac la fel,am adãugat,în sinea mea.
“-Ah…atunci,mult success.”Pãrea un pic dezamãgit din nu ºtiu ce motiv.”Dar oferta aceea cu scuza nu cade.”
“-Mi-am dat deja seama.Numai nu mã pune sã fiu sclava ta pe vecie sau ceva de genul ãsta,te rog”,i-am spus sarcasticã.
“-Mi se pare o sugestie foarte bunã,de ce nu?”
Mi-am dat din nou ochii peste cap.De ce mereu rãstãlmãcea tot ce ziceam ºi mã scotea atât de tare din sãrite?
“-Cât te pot urî uneori”,am mârâit eu.
“-Altã replicã nu mai ai?”
Da,exact ce am punctat mai devreme.
“-Ne vedem la orã”,i-am rãspuns,încercând sã trec cu vederea peste ultimaremarcã.
Am început sã merg cu paºi apãsaþi,sperând cã-ºi va da seama cã m-a enervate din nou.
“-Sã ºtii ca înca mã mai gândesc la beneficiile “sclãviei” tale”,strigã Josh în urma mea.
Ah,omul ãsta chiar nu ºtia când sã o lase baltã?
“-Tu taci ºi mergi acolo”,i-am rãspuns iritatã,fugind de acum de-a lungul coridorului.Stãtusem deja destul cu el,chiar mult prea mult.O posibilitate mi-a trecut fugar în faþa ochilor.
Oare incercase mã reþinã în mod intenþionat?