Prieteni vechi

[Kasumi Mikoto]

-Chiar eu sunt. Sora wa sora desu, de data asta.
Am început sã râd.
-Hei, Ava, salutã frumos!
Puma o privi atent pe Bell, apoi se duse lângã ea, pãrând cã urmãreºte ºirurile de furnici risipite prin paginile cãrþii, înfãþiºate, cititorule dragã, într-un fel atât de încurcat încât era greu sã te concentrezi pe ele, mai ales pe gãlãgia asta.
-Felix felicis? Poþiuni... Nu am mai fãcut aºa ceva de când...
Cercetaºa aruncã o privire fugarã spre pumã.
-Kasumi, da' nu aveai o þestoasã? Pentru cã eu puteam sã jur...
-Ã... Nu. Kazu e al lui Aiko.
-Aiko? Apropo, ce mai face?
-Prostii. Farse. Era sã îºi rupã odatã gâtul...Sau, mai bine zis, sã i-l rupã Fujizu... Dacã pot sã te ajut cu ceva, (inclusiv sã trãncãnesc mai puþin) doar spune! am început din nou sã râd în prostie, aºezându-mã în dreapta lui Bell, în stânga fiind Ava.