Prieteni vechi

[Kasumi Mikoto]

-Pe principiul "- Ce te-ai face tu fara mine? Medic." Recunosc ca eu nu ma rabdare cu "Pacientii". Inca imi aimintesc iarna cand a racit Fujizu.
-Cum?
-Tot ce se poate spune e ca iti doresc ca niciun pacient al tau sa nu semene cu el.
Bel incepu sa rada, distrasa, rasul ei sunand mai mult ca un ecou ce se pierde in intuneric.
-Ultimul an, da? Unshoo...(= Of.) Pai si nu ai de gand sa profiti de el? am spus, sfarsind cu un chicot subtirel, in secunda in care ii aruncam fetei un brotac in brate.
"Oooaaaac!" casca anfibianul, abea apoi observand ca nu mai era in iarba si multumindu-se sa o trateze, ateva clipe, pe cercetasa, cu fundul, inainte de a-i sari pe cap. Nu am putut observa, la inceput, reactia fetei si speram, pe undeva, ca acest gest necugetat sa nu fie o simpla gluma prosta sau o alegere gresita, si ca timpul ce manca apropierea gandurilor mele, golul imens si mut dintre plecarea topaitorului si raspunsul fetei, un tren intarziat, sa fie doar ragazul necesar pentru ca Bell sa isi dea seama ca ar trebui sa rada.