Bine-am venit la .. Viperini !

[Katerina A. Petrova]

Am pasit in Marea Sala, da era chiar grandioasa. Asa cum imi inchipuiam eu intotdeauna, asa cum am vazut-o in pozele mamei si ale tatei. Era chiar o sala destul de buna si mare pentru dueluri. Am zambit satisfacuta. Stateam langa doua cercetase, sau astropufe, nu stiam sigur, insa puteam sa-mi dau seama cat de prostesc gandeau.
''Cei mai tari sunt cei de partea binelui !'',a spus una.
''Da, stiu. Viperinii sunt patetici !'',a completat cealalta.
Am pufnit la auzul ultimei replici, si m-am uitat la ele cu un zambet malefic,incat niciuna dintre ele n-a mai adaugat nimic. Ma uitam prin multime, la Cercetasii din anul V, in speranta ca puteam sa ghicesc care este surioara mea ''scumpa''. Trebuia sa-mi dau seama, intr-un fel, poate semana cu mama, sau cu mine. Speram doar sa nu-si dea seama cat de curand. Poate aveam norocul si ea nu stia ca e adoptata. Ohh, asa ar fii un vis. ''Idiotii aia sigur i-au spus ca e adoptata, Vicky. Ei sigur stiu ca noi vrem sa ne apropiem de ea acum!Asa ca au avertizat-o indirect. Trebuie sa fii desteapta, Victoria !'',imi aminteam vorbele mamei, apoi ma imbarbatam.
''Victoria Maxima Salverin!'',a spus profesoara de Farmece.
M-am desprins de langa cele doua prostute, si am inaintat grabita, catre scaunul pe care se afla Jobenul. M-am asezat pe scaun iar profesoara mi-a pus Jobenul pe cap.
''Ahaa .. Ceva, ceva imi spune ca tu, Victoria trebuie sa ajungi la ... Viperiniiii !'',a tipat Jobenul.
Am zambit satisfacuta, observand cum cateva privii s-au indreptat catre mine. M-am ridicat de pe scaun, multumindu-i profesoarei, apoi m-am asezat la masa viperinilor, aranjandu-mi roba.
''Hei. Victoria te numesti, nu ?'', mi-a spus o necunoscuta.