A new hope

[Helena Daphne Rose]

Wow...pare a fii un capitol cu o poveste intortocheata si complicata

Mereu sarcastic, mereu pus pe glume. Era o schimbare prea mare.

Ah , lumea nu s-a obisnuit sa vada oamenii glumeti si sarcastici cateodata tristi? xD

“-Chiar ai crezut ca vorbesc serios?!” spuse el, stergandu’si teatral lacrimile. L’am privit socata. Nu imi spune ca isi batuse joc de mine?
“-Luke Williams, o sa’ti para rau!” l’am amenintat eu. Am sarit brusc de langa el si i’am tras o palma peste fata. Se stramba de durere..
“-O merit, stiu..” ofta el, dupa care se intoarse cu spatele si pleca.

Si mie mi-a adus aminte de Damon Prea tare scena

Era una din acele dupa-amiezi aspre de iarna, cand zapada e stralucitoare, sticloasa si tare ca cristalul. Copacii erau imbracati in promoroaca, iar lumina blanda ce se cernea in rafale lungi mangaia lespezile din piatra ganditoare, presarate la intamplare. Cerul albastru parea limpede ca oglinzile, iar soarele trecea in vazduh, luminos si rece el insusi, aruncand asupra cimitirului inghetat raze ce nu incalzeau nimic.

Iubesc descrierile pe care le faci

Cate instructiuni acolo Eu nu le-as tine minte Ma rog , daca m-ar interesa , da...whatever.
Si eu parca il prefer intr-un fel pe Luke. Anyway , mi-a placut capitolul
Next!