Equinox

[Desiree Rose Goth]

E asa de scurt Nu ma bateti.

Capitolul 24

Dreapta,tot înainte,stânga,imediat dupã colþ…adicã imediat dupã un coº gigantic de gunoi,vroiam sã spun…lângã sala de chimie.
Speram doar cã aveam dreptate ºi cã Aoede nu începea sã sufere ºi ea de EMN (Emoþii Mistice Necunoscute.)M-am sãturat ca aproape toatã lumea din jurul meu sã se schimbe ºi numai eu sã rãmân aceeaºi fatã,cu aceleaºi scopuri-Sean- ºi aceleaºi decizii-legate de Sean,bineînþeles.
De fapt,ideea aceea cu Sean nu mi se mai pãrea la fel de atrãgãtoare ca la început.Primele dãþi în care am încercat sã fiu cu el a fost ceva incitant-un entuziasm de nestãpânit ºi o încãpãþânare aproape disperatã.Însã cu trecerea timpului,am observat cã fusese doar dorinþa copilãreascã de a avea pe cineva ce nu-mi era menit mie.
Fiindcã acum nu îl mai….
Stop.Stop.Stop.Stop.
La naiba,ce vroiam sã zic?Cã nu îl mai iubesc pe Sean?Sincer,mã uram numai pentru faptul cã gândisem o asemenea aberaþie.Începeam ºi eu sã am simptomele EMN.
Sean e al meu ºi cu asta basta.Cu Josh rezolv eu mai târziu.Mã va înþelege.Întotdeauna m-a înþeles în toate privinþele.
Sau poate cã nu.Chestiile astea aveau niºte limite.M-am îndoit serios cã de data asta va fi la fel de înþelegãtor ºi cã mã va privi cu acelaºi zâmbet sarcastic care spunea: “What the fuck..?Are you crazy?”
Ok.Pentru toate problemele astea complicate mai existã ºi ziua de mâine.Calm down.
Acum,înapoi la treburile noastre.Aoede ºi emoþiile ei necunoscute.Sigur ascunde ceva.Altfel,nu ar impune distanþa între noi,nu?
Am oftat.Cine poate ºtii ce e în mintea unei adolescente de 16 ani?Eu abia mi-o ºtiu pe a mea.
Când am ajuns în sfârºit lângã sala aceea de chimie,mi-am dat seama cã avusesem cel mai chior noroc posibil.O anumitã persoanã ieºea chiar în acel moment din baie.ªi no orice fel de persoanã insignificantã.
Cât de perfect se pot aranja unele lucruri.Iar eu ºtiu asta din proprie experienþã.
Înainte ca Aoede sã intre in clasã,am reuºit sã o prind de mânecã ºi sã o trag înapoi.Se uitã la mine puþin surprinsã,însã expresia de negare de pe chipul ei mi se pãru mai greu de citit.
Am încercat sã rânjesc larg,spre a-I da timp pentru a descoperi intenþiile mele.
“-Salutãri.”
M-am întrebat brusc dacã am spus-o pe un ton prea sec.Sau dacã a fost prea formalã replica.Dar Aoede doar îmi întoarse zâmbetul ºi spuse nestingheritã:
“-Ok.Am înþeles.La revedere ºi drum bun.”
M-am uitat la ea un pic cam prostitã,de parcã cuvintele ei ar fi fost numai o glumã de prost gust.Dar mi-am revenit imediat.
M-am postat în faþa ei ,blocându-I drumul.
“-Stai.Stai.La naiba,nici nu am început”,am zis pe un ton acid.
Fosta mea prietenã se încruntã,sprâncenele rãtãcindu-i-se printre firele întunecate de pãr.Încercã sã mã împingã din drum.
“-Din pãcate,Aalyah,eu nu am timp pentru prostiile tale copilãreºti astãzi.ªi nici mâine.ªtii”,continuã ea ironicã”,oamenii au ºi ei o viaþã a lor.Doar una.ªi nu sunt obligaþi sã þi-o dedice þie.”
“-Am cerut eu aºa ceva?”am mârâit,puþin dezamãgitã de faptul cã ºi Aoede ºtia sã dea replica.”Dracu’,chiar am cerut eu aºa ceva?”
Am râs isteric,într-un mod nesãnãtos,prevestitor a…furie.
“-Cineva are câteva explicaþii de dat”,am precizat eu ameninþãtoare.”De ce mã eviþi în ultima vreme?În ultima lunã?”
Nu rãspunse.
“-Spune-mi.Acum,în momentul acesta.Imediat.”
Aoede se uitã dispreþuitoare direct în ochii mei ºi îºi întredeschise buzele,dorind sã mã injure puþin,probabil.M-am crispat,gândindu-mã la cât de rapid se poate ajunge de la prietenie la duºmãnie.La fel ca ºi la urã ºi dragoste,e doar un pas mic între ele.O distanþã foarte uºor de parcurs.
Urã ºi dragoste…rãzbunare.Oare era vorba de aºa ceva aici?
Am aºteptat ca Aoede sã vorbeascã,dar niciun cuvânt nu strãpunse aerul.Se uita fix la un punct aflat în spatele meu.
M-am întors ºi am icnit.Nu anticipasem momentul acesta.
Umbra unei persoane acoperea încetul cu încetul peretele coridorului.