In lupta cu a nu uita!

[Oliver C.S. Queen]

Cap 6 “30 Septembrie”


Iesira din cafenea la brat…admirand privelistea….
-Mi-as dori sa nu mai plecam…spuse Claire
-Unde mergem…raspunse Eduard
-New Town…acasa…!
-Hai sa nu ne intoarcem…!..spuse vessel Eduard.
-Sa ne urcam in tren si sa mergem in alta parte…
Fata zambi ….si se uita atent la baiat…
-Pai sa vedem …cant la pian de la varsta de 7 ani…
-Sunt gata de primul meu concert…
-Sunt de parere ca ar trebui sa ne intoarcem…spuse ea zambind…
-Vii?...spuse fata zambind..
Pe chipul baiatului se vedea tristetea din sufletul sau
-Da…mergem…spuse el ragusit…
………(in New Town)

Dupa ce au parasite cladirea din Gara…Eduard …isi puse o dorinta…Claire il vazu …si ii spuse zambind…
-Ce este…
-Doar un mic cadou…ceva ce-ti va placea..
Alergau ambi catre un loc bine cunoscut de baiat…
-Nu mai avem timp striga fata…trebuie sa ajungem…
-Nu fi prostuta sigur ca mai este timp…spuse Eduard fericit…
-Am ajuns... erau undeva sus …orasul se vedea foarte clar…luminile orasului pareau mici stelute…
Au stat cateva minute privind orasul de sus…
-Esti in varful lumi mele…ii sopti Eduard…
Fata rosi…imbratisandul puternic…
-E timpul sa mergem …si plecara catre sala cea mare a orasului…unde se tinea Concertul…
Acum Claire…era pe scena cantand …la finalul ultimei melodi…prezentatorul se apropie de ea usor cu un buchet mare de trandafiri albi…Privind atent Claire…observa un billet in mijlocul buchetului…
Intr-o zi ...am visat fara tine…dar acea zi a trecut …acum visez doar cu tine!
Cu drag Eduard Michel.
Concertul se terminase de ceva vreme iar Claire si Eduard erau asezati la o masa intr-un restaurant select…

-Aratai tare dragut azi alergand pe strazi dupa taxiuri…spuse Claire atingandui mana usor…
-Adica puternic si masculine..
-Ce tot spui…zise Eduard …putin nedumerit.
-Erai tare dragalas..apropo…spuse Claire…
Eduard zambi…chiar se simtea foarte bine …
-Inchide ochii…spuse Eduard…
Claire inchise ochii in timp ce Eduard scoase dintr-un saculet alb o bratara formata din porumbei…
-Uite…cand porumbei se vor desprinde unul de altul atunci sa sti ca nu o sa mai fiu langa tine…
Claire zambe extreme de tare…era foarte fericita…de zilele petrecute cu Eduard…
Dar uitanduse mai atent la bratara observa…ceva ciudat fiecare proumbel tinea in cioc…cate un lucru diferit…o umbrela,un tren,o ramura de tei….etc…obiecte care aveau legatura cu zilele petrecute impreuna cu Eduard…
Dar..ultimul tinea ceva foarte special era o inima argintie cu trei diamante in pe ea…
-E inima mea …o parte din ea va fi mereu cu tn…ii spuse Eduard..
-Acum e a ta…
Claire izbucni in plans…si il imbratisa…


(Dupa 2 ore)


Era vremea sa se indrepte spre casa…iesira pe usa restaurantului…o ploaie puternica se asternuse peste oras…
-Esti gata…spuse Claire…
-Sigur nu mai putem vorbi..spuse Eduard putin ingrijorat…
-Sa mergem… iar apoi il trase de mana ..

Eduard intoase capul se uita catre ceasul restaurantului era 10:10…
-Claire trebuie sa iti spun ceva si vreau sa fiu sigur ca o auzi…
-Te iubesc…Te iubesc de cand te-am intalnit,dar nu am avut curajul sa o simt cu adevarat pana azi…
-Inainte sa te intalnesc…facu o pauza pentru a se sterge pe fata…
-Am luat mereu decizi in avans,am luat decizi doar de frica..
-Azi am invatat de la tine sa invat ca fiecare alegere iti poate schimba viata complet…
-Am invatat ca daca faci asta iti vei trai viata din plin…
-Nu conteaza cat mai ai de trait 1 minut ,1 luna,1 an sau 100 …
-Claire daca nu ar fi fost acea zi in parc…eu te-as fi cunoscut…n-as fi cunoscut niciodata dragostea…
-Iti multumesc ca esti persoana care ma invatat sa iubesc..si sa fiu iubit…
Claire nu stia ce sa zica …era complet impietrita de ce auzise de la Eduard…
-Nu stiu ce sa spun(Claire)
-Nu e nevoie sa spui nimic…spuse Eduard
-Am vrut doar sa sti…


-Doriti un taxi…spuse o voce cunoscuta…
-Desigur…spuse Claire…
-Sa mergem acasa….

Aveam, în sfârºit, parte de viaþã realã, cu inima la adãpost ºi condamnat sã mor de dragoste adevãratã în agonia fericitã a oricãrei zile dupã ce aveam sã împlinesc o sutã de ani….

The END