~Un nou inceput ~

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul 1-Vorbe aruncate in vant





Shelby statea in pat,nimeni nu mai putea sa o scoata din camera ei de cateva zile incoace...Pur si simplu era zdrobita,nu mai avea putere in ea,lacrimile

aproape ca ii secau,dar dintr-un motiv ciudat nu se mai putea opri din plans...Oare de ce oamenii trebuie sa sufere? Oare de ce trebuie sa existe

cuvantul ,,iubire,, daca nimeni nu il pretuieste in adevaratul lui sens?...
Intrebari peste intrebari,la care Shelby nu avea , nu stia ce sa raspunda..,,Te iubesc,,.. Ce cuvinte marete ,dar care si-au pierdut din maretia lor

,datorita celor care le rostesc doar de dragul de a spune ceva.. ,,De ce Austin mereu imi spunea acest lucru daca a plecat? De ce,de ce,de ce?,, , rostea

Shelb printre suspine. Cand a ispravit aceste vorbe a lesinat.. Puterea ei fizica nu ii permitea atat de multe ca cea sufleteasca,cel putin pana

acum,fiindca acum cedase la amandoua! Si in lesinul ei,tot pe Austin l-a visat ,dar l-a visat exact cum il stia ea,bland,fermecator,lucrul cela mai de pret

al ei,.era sigura ca si-ar fi dat si viata pentru El,dar el se pare ca si-a schimbat viata cu ea pentru alta viata ,despre care Shelby inca nu aflase...
probabil ca nici nu avea sa afle vreodata...
Ce om,ce om poate fi acesta care pleaca de langa iubita lui de atata timp fara sa lase macar o explicatie? Ce motive puteau sa existe?
Nu cred ca exista vreo scuza atat de veridica incat sa-i aline suferinta acestei fete care chiar stie ce semnifica puritatea cuvantului ,,iubire,, ,acestei

fete careia i s-au naruit toate visele ,pana si dorinta de viata.
Spera ,dar in van..Vorbea singura,nimeni nu o asculta,poate doar Dumnezeu..
Zile in sir a stat ca o bolnava in casa,dar acum voia sa iasa in parcul de aproape...Si-a luat o carte. Poate astfel considera ca mai poate uita putin din ce

se intamplase,de fapt nu , nu cred ca ar putea sa uite!,dar probabil ca ar reusi sa-si ascunda sentimentele si plansetul ei sa nu se mai auda!..
S-a asezat pe banca la care mereu statea cu Austin..Dar,gata nu mai voia sa se gandeasca la el,un singur lucru a mai adaugat ,apoi si-a jurat ca vrea sa

aiba o zi linistita ,ceea ce nu mai avusese de mult!...
-Vorbe aruncate in vant mi-ai spus tu mie,Austin Davis...
Apoi si-a inceput lectura..Nestiind ceea ce ii rezerva destinul,care mereu este drept cu cine il ia in serios!