Vraja in Amurg

[Alice Swan]

Stateam intinsa pe iarba privind cerul ce parca era din ce in ce mai aproape de mine.Simteam ca daca voi ridica mana il voi putea atinge cu mana.Se facuse de mult toamna,iar in aer se putea simti un miros placut de struguri.Un amalgam de amintiri imi napadii intreaga fiinta facandu-ma sa ma cutremur.Am crezut la inceput ca era din cauza vantului,insa nici o frunza nu se misca.Am crezut apoi ca era din cauza ploii,insa lacul nu dansa in bataia ei.Apoi mi-am dat seama ca era el,cel ce nu ma lasa sa dorm noaptea intrand in visele mele precum un strain intr-o casa frumos decorata.M-am ridicat scutarndu-mi capul de florile din parul meu.
M-am apropiat de lac atingandu-l cu o mana,creeand cercuri line,ample,perfecte.Puteam distinge perfect pestii ce treceau pe sub mana mea.Am deschis ghiozdanul scotand un pergament mic de hartie.
L-am privit pentru ultima oara dandu-i drumul pe suprafata apei ce se linisti din secunda cand mana mea se retrasese.
Puteam vedea din ce in ce mai neclar cuvintele scrise cu cerneala de pe pergament.
Doream sa plang,dar nu puteam.Puteam sa plang,insa nu doream.
In acele secunde nici macar eu nu mai stiam ce doream.
Mintea mea era cumprinsa de o multitudine de trairi,emotii,sentimente.Fara sa vreau o lacrima imi curse pe obrazul rozaliu.Am sters-o repede cu maneca bluzei intepartandu-ma de lac.
M-am asezat din nou relaxata pe iarba incercand sa uit de tot si de nimic.In acele clipe de liniste o voce ma smulse din tristetea viselor mele aducandu-ma brusc la realitate.