Vraja in Amurg

[Rosalie Vivienne Alden]

M-am indreptat spre lac ,ca de obicei. Pur si simplu o plimbare in noapte mereu ma linistea la acel lac. Nu exista zi in care sa nu ma duc acolo,doar probabil cand este ceva foarte important,incat sa ma distraga de la gandul meu de a privi lacul acela care pur si simplu ma fermeca. Pentru mine,cand eram trista era ca un medicament,o alinare,cand eram fericita,imi era ca un prieten mereu aproape,cand eram confuza,imi era ca o indrumare,iar cand eram ca un suflet pierdut in noapte,imi era cel mai bun ocrotitor.
Venind spre lac,am observat-o pe Alice,o buna prietena de-a mea stand intinsa in iarba proaspata,de un verde sclipitor. Nu voiam sa o deranjez,parea atat de cufundata in gandurile ei ,dar totusi,acum era pea tarziu,m-a auzit venind... Pasii mei scoteau niste sunete cand calcam iarba,de parca suferea...
Cand si-a intors capul catre mine i-am spus :
-Buna,Alice! Ce mai faci? Pot sa ma asez langa tine?
A dat din cap incurajandu-ma sa ma asez. Nu mai asteptam altceva,m-am intins si eu in iarba,de data aceasta mult mai cu grija.,pierzandu-ma in gandurile mele si cu privirea spre cerul senin care se uita la noi si care reflecta in lac de un albastru incredibil,iar luna pe care eu o adoram ne lumina ,ne ocrotea.
Stand asa,mi-am inchis ochii si ma gandeam departe,foarte departe... Probabil la mama si la tata,la cei de acasa, la Jake.. Am tresarit la acest gand,parca mi s-a facut inima mica,aveam o previziune ingrozitoare despre el,dar nu mai doream sa ma gandesc la acest lucru,astfel ca am deschis ochii atat de brusc ,incat m-au durut,dar nu conta,orice pentru a nu ma mai gandi la lucruri rele.
-Alice,ce zici de peisajul care este mereu aproape de noi,cei de la Hogwarts,dar nu multi vin sa il admire?
Asteptam raspunsul ei,din nou cu ochii inchisi.