Vraja in Amurg

[Alice Swan]

Inca nu eram desprinsa total de amintirile mele,insa am facut un efort sa ma gandesc la raspunsul pe carei urma sa il ofer Rosaliei.M-am gandit cateva secunde parand ca cercetez intr-un dictionar imens si prafuit.
Am privit-o zambindu-i.

"Da intadevar nu multi vin sa admire vraja lacului in amurg!"

Ma privit multumita de rapunsul pe care tocmai il dadusem.O simteam ca dorea sa comunice,insa o bariera de tristete ma facea sa amutesc.Am incercat sa distrug acea bariera spunandu-i.

"Si pe tine te macina ceva nu-i asa?Stii toti care vin aici in fata lacului il considera precum un mentor,un confesor dispus sa asculte orice si sa iti ofere si raspunsuri.Aici simti ca esti singura persoana de pe fata pamantului,dar in acelasi timp esti in compania lacului."

Dupa ce am terminat de vorbit am luat o gura mare de aer obligata de plamanii mei ce tanjeau dupa o gura de oxigen.Aceasta isi apleca capul in pamant jucandu-se cu niste firicele de iarba,insa fara sa le raneasca.A ridicat capul din pamant,insa continuand sa se joace atenta cu iarba spunandu-mi.