Moarte. Durere. Lacrimi.

[Veronique A. Dupont]

Lily termina de preparat potiunea si i-o administra Veronicai. Ronnie sorbi fara tragere de inima din pocalul pe care Lily incerca sa i-l lipeasca de buze. Viperina isi ridica usor capul, avand insa grija sa nu-si deplaseze piciorul.
" E oribila" reusi viperina sa moramie dupa ce lua cateva inghitituri din potiune
Lily nu spuse nimic, continuand sa tina pocalul pentru ca Ronnie sa poata bea.
In mai putin de doua minte de cand potiunea ii fu administrata, viperina se simtea mai bine. Durerea incepu s-o mai lase. 'Multumesc Doamne' spuse viperina in gand, dar apoi realiza ca numele Lui n-avea ce cauta acolo. Pana la uram era o vrajitoare. Nu respecta nicio religie incuiata.
"O sa-si revina. Potiunea preparata de Lily o va ajuta" auzi pe cineva spunand, probabil Bree.
Cu toata ca durerea disparuse, Ronnie nu putea inceta sa se gandeasca ca cineva avea sa moara in acea zi. De ce sa moara? Dintr-un motiv simplu, blestemul folosit asupra lui Ronnie era foarte puternic si implica un sacrificiu uman. Ronnie incerca sa indeparteze acest gand, fiind sigura ca daca cineva va muri, aceea nu avea sa fi ea. Nu, era prea puternica pentru ca moartea insasi s-o omoare. 'Defapt asta-i absurd. Nimeni nu-i mai puternic decat moartea. Oricine poate muri oriunde si oricand. se gandi Ronnie