Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Scarlett Soul]

Vocea Emei era hotarata, insa torusi trada o minuscula urma de nesiguranta.Simteam tensiunea din vorbele ei, care-si facura un loc pe veci al ei in mintea mea.
am asteptat cateva momente, ca si padurea sa-si poata exprima exaltarea fata de plimabarea tainica a trei suflete ce-si impartaseau conceptiile, o mica crampeie din ele schimbandu-se in fiecare zi, in fiecare ora, in orice secunda , MEREU !
Oare ce mai era de spus ? Nu stiam, insa ramasesem impresionata de vorbele Emei, caci nimeni nu putea defini mai bine un prieten, decat prin o mana straina mintii si apropiata inimii tale, ce te calauzeste in pasii spre Ochiul Vesnic al Lumii.

"Ai dreptate...Cu toate ca uneori imi e greu sa-mi rostesc vorbele, de teama sa nu fiu luata in gluma, acum... acum simt ca ma pot elibera.
Omul- simbol al Vesniciei inchis in Timp."

Imediat ce mi-am rostit vorbele, mi-am ferit privirea, uitandu-ma undeva in gol, pierduta in Spatiu, Amintiri si Viata, caci...

'Viata - ... un joc de sah in care lumea ne fura orice visare, lasandu-ne sa cadem in golul negru ce este pretutindeni, doar ca nu-l vedem ! INCA ....'