Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Scarlett Soul]

O carare, doua... trei... zece si mii de drumulete !
'Cum e posibil ? ', ma intrebam eu.
Priveam in zeci de directii deodata intrebandu-ma pe unde aveam sa o iau, iar apoi m-am uitat mai atent la calea care ma definea.. exact ca si in viata, numai ca viata....


"Viata este arta de a desena fara radiera.", i-am soptit eu vantului ce trecea impreuna cu toate amintirile mele.

Am privit primele drumuri si erau perfecte.... nu se potriveau cu mine... nu sunt perfecta si nici nu voi fi ! Apoi am aruncat o privire spre urmatoarele poteci, dar nici acestea nu erau calea sufletului meu.... prea false cutele facute in pamant, prea veseli copacii....
Intr-un final, am privit spre unica cale care mai ramasese si stiusem ca ea era cea decisiva, lasata pentru oamenii ca si mine...
Pamantul era distrus si trist, insa deasupra gropii infloreau florile si cresteau copacii, se jucau veveritele cu ghinde din ce in ce mai grele, in timp ce din groapa fara fund cineva se straduia sa iasa.
Da, asta eram eu.....

"Asta sunt eu ...", i-am repetat lui Ema, care privea uimita gandurile mele.... ii le aratasem caci aveam incredere in ea...

'Noroc pe magia asta, altfel nu as fi putut sa ma exprim... Noroc ca Ema a vazut tot ce am crezut despre calea pe care am ales-o!'