Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Ruthie Allen]

Trecand prin ceasuri intregi,sunetul capatase,pentru ea,o nuanta de strain intr-atat de vadita,incat aproape ca nici nu simti calmul acelor vorbe,ci perceptia-i alterata i le prezenta ca fiind tipete stridente.
Penetrandu-i gandurile,cuvintele parca se agatara de pielea-i atat de neatinsa de realitatea exterioara,preschimbandu-se in note repetitive,violente.
Isi ghemui eul timid in fata lor,caci alte nuante decat cele proprii,launtrice,nu ii erau cunoscute,iar ori de cate ori le intalnea,cadea prada unui naiv fior de mirare.
Incet,bratele-i parasira atat de familiara stare de amortire,si cu miscari sovaielnice,se indreptara spre a le percepe,a le raspunde.
Acceptarea ideii unei hotarari prealabile ce nu ii apartinea,pe cat de recomfortanta ii parea uneori,pe atat o nelinistea inabilitatea de a schimba acel lant al evenimentelor.
Acel palpabil ce ii era sugerat de fiecare fapt al vietii de zi cu zi,trezea in ea,de fiecare data,un fior de nebunie,acel al unui necunoscator,ce printr-o miscare,oricat de calculata de mintea-i profana,ar fi putut degenera intregul in haos.
A se privi ii parea atat de greu,caci rareori reusea a deslusi vreo urma de claritate in ceata ce o adapostea in launtrul fiintei sale.
Reactie naiva intru totul,tremurul ii pieri la auzul numelui ei,ca si cum vorbele-i de mai devreme prindeau o alta nuanta asociete cu o reprezentare atat de irelevanta privind adevarata ei identitate.
O alta prezenta trezi in ea un fel de teama,acoperita cu speranta unui scop neinteles de ea al acestor ciocniri de sine cu alt sine,pe cat de uimitoare prin maiestria lor,pe atat de coplesitoare.
Un zambet fugar aruncat de una dintre fete,insa,o determina a se supune acestor intersectari atat de nelinistitoare.
Simti cum o mana o conduce spre o directie pe care nu o putea controla si o urma,neprotestand si acceptand riscul acestor schimburi de fiinta.
Franturi de cuvinte ii impregnau,din cand in cand,auzul,caci mintea ii era intra-atat de invadata de nou,de necunoscut,incat simturile ii devenira vagi.
Se regasea si ea in aceea disperata fuga de sine,in tacerea si distanta pe care propria fiinta o purta ei insasi,insa nu indraznea a recunoaste acest fapt,din teama ca nu cumva eul sa i se revolte si sa i se dezvaluie brusc.
Notiunea de prieten ii era la fel de necunoscuta ca si cea a cunoasterii de sine,caci straini trecand pe langa ea si ciocniri distante de fiinta nu erau indeajuns pentru a ii alunga singuratatea,inauntrul careia purta un ciudat sentiment de comfort.
Privirea ii rataci asupra unui drum uscat,singuratic si haotic,lipsit de orice urma de vitalitate,tanjind dupa fie si o singura picatura de apa,insa nesinchisindu-se a face ceva in acest sens,preferand a se retrage in propriu-i intuneric.
Fara a se controla,pasi spre aceea cale,simtind ca se priveste pe sine,in acelasi timp,intorcandu-si incet capul spre celelalte fete.
Priveau acelasi drum ca si ea,insa deslusi in ochii lor ca imaginea capturata de perceptia lor difera cu totul de ceea pe care o vedea ea.
Intampina acest fapt fara nici un fel de tresarire,intelegand magia a ceea ce se intampla in fata lor.