A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 23 ~ Nunta

Part I – Emotii [Lisa]

“-Esti sigura ca sta bine?!” am intrebat’o eu pe Sara, poate pentru a zecea oara in dimineata aia.
Sora mea terminase facultatea si se casatorise anul trecut. Acum lucra ca psiholog intr’o scoala, iar proaspatul ei sot, Bill Hamilton, era stomatolog.
“-Sta foarte bine” spuse ea, aranjand voalurile de satin ce imi alunecau pe piele.
“-Am emotii” m’am plans eu, nelinistita.
“-Gandeste’te ca Stephan va fi acolo..si te va astepta la altar” spuse ea, incercand sa ma linisteasca. Imi privi rochia si ma puse sa fac o pirueta.
“-Daca vrei sa ajung la Urgente in loc de biserica, mai pune’ma sa fac piruete” am mormait eu.
“-E perfecta” sopti ea, admirativ.
Si chiar era..din satin alb, cu un corset strans pe talie si infoiata in partea de jos..ma facea sa par cu totul diferita. Mda, nu ca as fi fost o fana infocata a rochiilor de ocazie in care abia puteai sa respiri sau sa te misti, nu ma intelegeti gresit!
”-Acum sa te incalt” spuse Sara, ca pentru ea.
Scoase dintr’o cutie o pereche de pantofi albi, cu un toc imens.
“-Glumesti!” am strigat eu, ingrozita. Acum chiar ca voi ajunge la Urgente!
”-Da, astia sunt ai mei” chicoti ea.
Scoase din alta cutie o pereche de sandale, cu un model complicat si un toc mult mai acceptabil.
“-Ai grija sa nu te impiedici si cu astea” ma sfatui ea.
“-Mda, bun sfat” am spus eu, razand.
“-Acum voalul si vei fi gata” zise ea, prinzandu’mi voalul usor sub coafura complicata.
“-Arat cat de cat ok?” am intrebat eu, in gluma.
½-Daca mai intrebi o data, te arunc pe geam½ ma ameninta Sara. Era in stare..”Ai sa vezi la urma” continua ea.
“-Ok, sper sa nu fi iesit un dezastru” am mormait eu, dar privirea pe care mi’o arunca ma facu sa incetez. “Bine, gata, termin!” am spus eu, in semn de predare.
“-Bun..esti de o mie de ori mai draguta cu gura inchisa! Acum..ceva vechi, ceva nou, ceva albastru si ceva imprumutat” spuse ea, ganditoare.
“-Albastru am inima de la Stephan si nou inelul de logodna” am raspuns eu informativ.
“-Imprumutat” medita ea, dupa care se intoarse si deschise un dulap. Mda, unul care era mai mare decat camera in sine. Ce sa faci, era Sara! Scotoci cateva minute, dupa care se intoarse cu un obiect micut si alb. Se strecura sub fusta mea si imi trecu micuta jartiera din dantela pe picior.
“-Chiar trebuie?” am oftat eu.
“-Da. Lasa ca Stephan va fi mai fericit ca tine” chicoti ea.
“-Si ceva vechi?” am intrebat, nerabdatoare.
“-De asta ma ocup eu” se auzi o voce calda, din prag.
“-Mama” am strigat eu, aruncandu’ma in bratele ei deschise.
Imi intinse o cutie din catifea neagra, din care am scos o pereche de cercei micuti, cu diamante.
“-Au fost ai bunicii mele si am spus ca ti’i voi da tie in ziua nuntii” sopti ea, zambind.
“-Eu am lantisorul” ma informa Sara, razand.
“-Multumesc” am soptit eu, cu ochii inotandu’mi in lacrimi.
“-Nu indrazni sa iti strici machiajul la care am stat o ora!” ma ameninta sora mea, avand intiparita pe fata o expresie de nepatruns. Am privit’o zambind, dupa care am inceput sa rad.“E timpul sa cobori. Iar asta e buchetul tau” ma anunta Sara, intinzandu’mi un buchet de trandafiri albi si orhidei albastre.
Am coborat scarile frumos impodobite cu voaluri de matase alba, ornate cu trandafiri albastri, la bratul tatalui meu. Imi lasasem aproape toata greutatea pe el, deoarece imi era prea frica sa nu cad.
Ajunsa in curtea inferioara a casei, unde avea sa se oficieze cununia si petrecerea, am fost intampinata de aplauze si zambete calde. Dar unicul meu interes era acolo, asteptandu’ma la altarul plin de flori, cu un suras bland.
Tata ii dadu mana lui Stephan, iar Luke si Edward se asezara de o parte si de ala a noastra.
“-Lisa Stryder, il iei in casatorie pe Stephan Williams, pentru a’l iubi si a’i fi alaturi toata viata, la bine si la rau, pana cand moartea va va desparti?” ma intreba preotul, cu o voce ragusita.
“-Da” am raspuns eu, emotionata.
Fu randul lui Stephan, care raspunse cu un “da” mult mai clar decat al meu, dupa care petrecerea incepu..

Part II – Doamna Williams [Stephan]

“-Te iubesc” sopti Lisa, in timp ce deschideam seara petrecerii cu un dans lent.
“-Eu te iubesc mai mult” am raspuns, sarutand’o bland.
½-Doamna Williams ? Imi acordati acest dans ? ½ intreba Luke, formal.
“-Mai, mai, uite cine a invatat sa ceara” chicoti Lisa, intinzandu’i mana fratelui meu. Mama Lisei tocmai terminase de dansat cu Edward, asa ca m’am grabit spre ea. Nu vroiam sa stiu ce ii spusese scumpul prieten al lui Luke despre mine.
“-Mama-soacra?” am intrebat eu, cu mana intinsa. Accepta invitatia, zambindu’mi binevoitoare.
“-Lisa pare atat de fericita..N’am vazut’o asa niciodata” spuse ea, privindu’si fiica.
“-Voi avea grija de ea” am spus eu, drept raspuns. ½Merita tot ce e mai bun din lume½.
Fu randul Sarei sa danseze cu mirele, asa ca m’am indreptat spre ea, zambind.
“-Lisa arata superb” am complimentat’o eu.
“-Din moment ce Eu am pregatit’o” chicoti ea. ½Sa o faci fericita..ca de nu, e vai de tine” ma ameninta ea, in gluma.
“-Ok, sefa, sa traiti” am chicotit eu.
Dupa ce i’am dat drumul, m’am indreptat spre Lisa, care dansa cu Edward.
½-Randul meu½ am anuntat eu, luand’o usor de talie. Ed se stramba putin, dar in acel moment era ultimul lucru de care imi pasa.
“-Cum se simte Doamna Williams?” am intrebat’o eu, zambind.
“-Recunoscatoare ca m’ai scapat de Edward” raspunse ea, razand.
“-De ce?!” am intrebat, usor confuz.
“-M’a calcat de cel putin zece ori” ofta ea, privindu’si picioarele ce nu se vedeau de sub rochia alba si lunga.
“-E Eddie..ce vrei?” am replicat eu, chicotind.
“-Curand va pleaca avionul!” ne anunta Sara, venind langa noi.
“-Si?!” intreba Lisa, nedumerita.
“-Ai de gand sa mergi in luna de miere imbracata in rochie de mireasa? Sa stii ca nu e prea confortabil” mormai sora ei.
“-Ok, in 5 minute vin” raspunse Lisa, vioaie.
“-Acum!” ordona Sara, luand’o de mana si tragand’o spre casa.
Dupa zece minute, Lisa era schimbata intr’o rochie de vara, albastra si balerini albi. Parul i se revarsa in cascade bogate pe spate, iar pe chip avea intiparit cel mai dulce zambet posibil.
Zborul cu avionul dura cateva ore, timp in care Lisa statu tacuta, cu ochii inchisi. Cateodata isi mai ridica privirile spre mainile noastre frumos inlantuite, admirandu’si verigheta.
“-Unde suntem?” murmura ea, cand avionul ateriza.
“-Grecia” am anuntat eu, victiorios. “Si apoi, Egipt” am continuat, lasand’o surprinsa.
“-O sa’mi placa asta” chicoti ea.
Dupa jumatate de ora de mers cu masina, am ajuns pe o plaja pustie. Am luat’o de mana si ne’am indreptat spre micuta barca ce ne astepta la mal. Fericirea era de partea noastra, reusisem sa invingem toate piedicile destinului. Acum era randul nostru sa ne bucuram de fiecare clipa de fericire pe care o traiam..
_________________________
Si asta e ultimul capitol
sper ca am descris bine nunta