Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Scarlett Soul]

'Imi este atat de frica.... As vrea sa pot sa inchid pur si simplu ochii sorti si sa merg asa mai departe., asa, asa cu o esarfa neagra legata la ochi numai ca nu vad ceea ce va urma !'

Am privit terifiata, nu stiam ce vazuse Ema in petalele acelea plapande, insa stiam ce vazusem eu :

Distrugere.... Moarte.... Agonie... si Zambete.. Rasete.. Viata !

Ca si natura, sufletul are o taina de aspre suferinti pentru a putea da o noua primavara.Focul intareste intotdeauna ceea ce nu poate distruge.
Focul sufletului nostru dainuieste in adanci candele, precum noi pe pamant...

Priveam cum destinul avea sa mi se spulbere, iar apoi sa se refaca rand pe rand, precum un puzzle, dar acum nu mai eram un copil mic, acum nu puteam astepta pana ce fiecare piesa avea sa se aseze la locul ei in tabloul infinit ce ne defineste.

"Ema... esti bine ? Vrei sa continuam drumul ?"