Nu plange sub clar de luna

[Bella Emily Rose]

Lumina palida a lunii se revarsa in camera . M'am ridicat cu greu din pat si mi'am tarat picioarele catre fereastra . Peste intreg domeniul domnea intunericul . Nu se vedea nici o miscare . Totul era atat de tacut .
Nu stiam ce sa mai fac . Era abia miezul noptii , dar nu imi era somn . Toate cartile pe care le imprumutasem de la biblioteca erau lasate intr'un colt , pentru ca deja le citisem .
Am iesit din camera si am inchis cu grija usa . Nu doream sa fac zgomot sau sa trezesc pe cineva .
Am inceput sa ma plimb de una singura prin castel . Era o atmosfera atat de placuta . Intotdeauna mi'a placut singuratatea si nici nu prea faceam mari eforturi ca sa socializez .
Nu stiam cu exactitate unde vreau sa ajung , asa ca m'am lasat dusa de val .
Am inceput sa visez cu ochii deschisi pana cand mi'a trecut o idee prin minte .
Mi'ar fi placut sa merg in camera Oglinzii lui Erised .
Trecuse ceva timp de cand nu mai frecventasem acel loc . Era linistitor sa stau acolo si sa privesc persoanele dragi , pe care nu le mai vazusem de atata timp .
M'am indreptat cu pasi repezi spre acea incapere si am deschis in graba usa .
Camera era goala ca intotdeauna , iar Oglinda era pozitionata in mijlocul incaperii . Am facut cativa pasi timizi , iar inainte sa privesc , usa s'a deschis din nou .
Am inghetat , nefiind in stare sa privesc in spatele meu . Nu stiam cine putea fi , pana cand am auzit o voce .