Nu plange sub clar de luna

[Bella Emily Rose]

Am vazut'o cum zambetul ei senin se intrista dintr'o data . Banuisem ca deja privise Oglinda .
Am facut cativa pasi spre ea , apoi am intrebat'o cu un glas mangaietor :

" - Cine iti lipseste atat de mult .. ? "
" - Prietenii mei . " raspunse ea trista .

Pentru cateva secunde nu mai spuse nimic , apoi ma intreba :

" - Dar tu ? Tu ce vezi ? "

De data asta era randum meu sa ezit . Nu stiam ce sa ii spun .
Nici macar nu aveam curajul sa privesc in Oglinda lui Erised . Stiam ca deja ma hranisem prea mult cu vise .

" - Eu .. il vad pe prietenul meu . " am raspuns sec , incercand sa imi opresc lacrimile arzatoare care deja scanteiau in ochii mei.