Nu plange sub clar de luna

[Ema Snow]

- E bine! am zambit. Si foarte interesant! m-am incruntat. Mereu se intampla ceva aici... Ceva magic...

Am zambit de cat de incurcat suna totul. M-am uitat la Bella si am presupus, judecand dupa privirea ei, ca ii era mult mai dor de acele vremuri decat lasase sa se vada.

Tragand aer in piept cu putere, dar expirand incet, m-am apopiat de Oglinda. Am inchis ochii inainte sa ma pozitionez in fata ei si am mangaiat suprafata rece. "Arata-mi ce trebuie... Te rog..." m-am gandit. Mi-am deschis incet ochii. Pentru o secunda, o pereche de ochi verzi ma privi cu un fel de teama, o neliniste. Mi-a luat ceva timp sa realizez ca erau ochii mei. Privind restul incaperii oglindit, am zambit vesela cand toti prietenii mei de acasa aparura, unul cate unul.