Asteptand...sa se termine asteptarea

[Jane Villendor]

"Imi amintesti de bunicul :|"
Am inceput sa chicotesc. Bunicul mereu imi reprosase ca am initiativa dar ma aprind mult prea repede si restu' care le pomenise tipa. Da' mi se parea tare simpatica.

In timp ce ne plimbam pe alee si radeam in gura mare[din nefericire fetele mi-au trezit "boala rasului"] am zarit un micut magazinas de animale, ce statea fix langa gara si incerca sa atraga clienti. Se pare ca reusea din moment ce trenul nu functiona, iar elevii se plictiseau.

"Aveti animale? Eu n-am! Haideti, va rog sa mergem sa ne uitam!" le spun fetelor. " Urasc sa merg singura. E nasol"

Undeva mai indepartare am auzit 2 voci de baieti vorbind.
"Uita-te la ea, ba. Zici ca are 5 ani si ca vrea broscute de ciocolata".
M-am uitat cu coada ochiului la ei. EXACT! Despre mine vorbeau!
M-am intors pe calcaie spre cei 2, pregatita sa ii distrug in stil "a la Jane", chiar daca asta insemna sa raman fara prieteni:
" Ziceati ceva?" ii intreb. "Uitati stau si ascult sa imi spuneti. N-am altceva mai bun"
In timp ce rosteam asta baietii se facura rosii precum ardeii si isi luara talpasita.
" Asa le trebuie...nesimtitii"

Tunand si fulgerand trec pe langa fete, prefacandu-ma ca nu sunt acolo si intru in magazinul de magazine. Singurul lucru pe care l-am putut zice a fost : " Wow!"