Nu plange sub clar de luna

[Ema Snow]

"- Perfect de acord!" am zambit. "Dar ce? ... Bella, nu te supara, ma intrebam... Ma intrebam cum a fost pentru tine aici, in perioada studiilor."
Speram ca nu deveneam prea "personala".
M-am rezemat usor de perete si m-am lasat sa alunec in jos, pana cand am putut sta pe podeaua rece si prafuita.
Lumina lunii mi se reflecta pe picioare si ma simteam ciudat privindu-le, pielea devenind prea palida. Ma gandeam ca daca as fi colet in lumina, as parea bolnava. Am ignorat oricum gandul si i-am acordat atentie Bellei cand aceasta se pregati sa-mi spuna.