Equinox

[Desiree Rose Goth]

Ok, voi ati vrut, lacomistelor

Capitolul 27

ªi tu credeai cã eu nu ºtiu a juca murdar…mã gândeam cã ºtii sã-mi anticipezi fiecare miºcare.M-am înºelat cumva?
Mâna lui se desprinse uºor dintre degetele mele; încurcatã, mi-am dat seama cã nici mãcar nu observasem cã îmi þinusem mâna în a lui…
“-Nu te aºteptai la asta?” am continuat , tonul vocii mele exprimând emfazã.”Aoede mi-a zis…”
“-…dupã ce i-ai pus piedicã, ai trântit-o cu capul de perete ºi ai scos sufletul din ea”, terminã Josh chicotind dezaprobator.”Îmi cam dau seama cum ai convins-o sã-þi spunã.”
Nu continuã sã enumere, dar din cuvintele lui am înþeles mult prea bine esenþa.Însã, sincer, expresia ai scos ºi sufletul din ea suna un pic cam sadic.Exagerat de sadic.
“-Nuu, nu chiar”, am ezitat eu.”Nu mã cheamã Josh Randall.”
Da, ºtiu, nu sunt prea discretã când formulez aluzii.
Mi-am dres glasul a subînþeles, vrând sã-I vãd reacþia.Aveam nevoie sã îi fac ciudã în propriul meu stil.
În sfârºit eu eram cea care conducea jocul.Cu cât înaintam mai mult, cu atât simþeam regulile mele impunându-se peste împletitura complicatã a certurilor noastre.
Deºi mã cam bosumflasem din cauza reacþiei lui calme.Ce naiba, tocmai am descoperit cã - fosta- cea mai bunã prietenã a mea fusese iubita lui.N-ar fi trebuit ºi eu sã ºtiu de trebuºoarele astea?Nu, dragã, tu concentreazã-te acolo ºi taci.Probabil cã asta ar fi fost replica lui Josh.
“-Am noroc cã pe mine nu mã cheamã Lily Carter”, concluzionã Josh cu inteligenþa unui chibrit ars în timp ce clãtina din cap.”Nu aº vrea sã fiu cine ºtie ce smintitã obsedatã de cumpãrãturi…”
Poftim?Nu te lua de capacitatea mea de a cheltui peste mãsurã.ªi nici de acei 2000 de lei care naiba ºtie cine mi i-a dat.E o calitate foarte rar întâlnitã, prin urmare trebuie apreciatã.Am oftat teatral, aproape nostalgicã.Bani ºi haine.
“-Hei,ai grijã cum vorbeºti cu mine!”, m-am plâns eu.Crezusem cã eram în avantaj…pentru douã secunde infinit de scurte.Realitatea era atât de crudã.”Ei, bine…mã bucur cã nu sunt Josh Randall, cel care are gusturi atât de proaste la ales fete.Te credeam mai deºtept.”
Am ridicat mândrã capul, deja jubilând.Da, bineînþeles, cine râde primul râde ºi ultimul.Ah, ºi mai e ºi cel care râde cel mai bine în afacerea asta complicatã.
“-Mda, a fost o hotãrâre foarte proastã sã te aleg pe tine”, mã aprobã el râzând.”Încã trebuie sã scot bacºiºuri din buzunar.ªi nu numai eu…”
“-Mã referam la Aoede”, am replicat eu glacial.”De ce tocmai ea?”
Însã el socoti totul ca pe un joc pueril de cuvinte.
“-De ce tocmai tu?Ei bine, se pare cã ai tras biletul câºtigãtor.Pardon, vroiam sã spun bãiatul cu bani.”
M-am încruntat.Oare toþi reprezentanþii speciei masculine erau aºa când veneau vorba de fostele lor?Nee, nu prea cred eu asta.Restul iubiþilor pe care i-am avut nu se jenau sã ascundã asta.Bineînþeles, teorema nu se aplicã ºi invers…mereu am avut grijã sã îmi þin gura la chestiile astea cu foºtii.Nu dãdea extraordinar de bine la reputaþie.
ªi Josh ºtia exact câtã reputaþie aveam eu…din absolut toate punctele de vedere.
“-Nu mã gândesc la tine ca la un bilet de loterie”, am recunoscut reticentã.”Niciodatã nu a fost în felul acesta.”
Deºi e ucigãtor de tentant…mã sacrific în fiecare zi ºi nu-þi controlez buzunarele.Iar asta înseamnã instantaneu cã te iubesc nespus de mult…nu-I aºa?
Josh mã privi de parcã aº fi vorbit în pãsãreascã.Adicã, vroiam sã spun cã se uita la mine ca ºi cum aº fi declarat în direct ºi în reluare cã-l înºelasem cu întreaga populaþie masculinã a oraºului.
“-Tocmai ai spus cã te-ai îndrãgostit de mine din cauza cã þu crezi cã þi-am dat 2000 de lei”,spuse Josh rar, accentuând fiecare cuvânt în parte.”Acum îmi zici cã mã priveºti ca pe un bilet de loterie!Ce naiba sã mai înþeleg eu din asta?”
Mi-am încruciºat enervatã braþele.
“-Ah, tu nu înþelegi nimic”, am replicat, cu o flututrare agitatã din încheieturã.
“-Crede-mã, eºti îngrozitor de uºor de citit.ªi-þi pot da ºi rãspunsul la chestia asta.Patetic de simplu: când tu ai nevoie de bani uiþi de dragoste.Preferi sã ceri, ºi sã ceri, ºi sã ceri…”
ªi cer pânã la nesfârºit, ºtiu…nu e nevoie sã continui pânã când vom ajunge acasã.O sã faci artritã la voce dacã mai vorbeºti mult, te avertizez.
“-Ok, am înþeles perfect ideea”, am pufnit pe un ton plictisit.”Dar parcã discutam despre Aoede.Lãsãm prejudecãþile pe data viitoare, oricum avem timp sã ne certãm pe tema banilor tãi.”
Josh simulã sugestiv un mic ºi inocent atac de tuse.L-am privit cu cea mai mare indulgenþã de care eram capabilã, aºteptând sã aud cã era de acord cu mine, cã mã susþinea, cã Aoede era…ei bine, Aoede era.Cea mai bunã explicaþie ever.
Ce stupid.Cum ar putea sã mã compare cu ea?
Ok, era fosta mea prietenã.Am împãrtãºit împreunã momente frumoase, câteva clipe nu tocmai plãcute, dar mai ales…dulapul cu haine.Însã toate acestea au pãlit într-un album cu amintiri odatã cu apariþia lui Josh în peisaj.Recunosc, vina era parþial a mea, prin numeroase gesturi exagerate ºi umblatul asiduu dupã bani.Dar greºeala era ºi a lui Aoede, chiar dacã la prima vedere situaþia nu era aºa.În timpurile astea nu era ceva obiºnuit sã te desparþi des de cineva?Ba da.ªi ºtiu lucrul acesta din vasta mea experienþã.
Nu ar fi trebuit sã reacþioneze în felul acela.Adicã…isterie, isterie, isteriee!Du-te ºi cumpãrã-þi o þigarã, dom’le, numai taci te rog din gurã ºi gãseºte-þi o viaþã.
Doamne, nu.Dacã aº fi procedat de fiecare datã când i-am dat papucii unui tip, dacã aº fi replicat în felul acela…
“-Nu e vorba numai despre Aoede”, continuã Josh nerãbdãtor.”Ci despre noi, despre reacþiile tale inutile la niºte situaþii copilãreºti.”
Mi-am muºcat buza de sus.Ce rãspuns coerent i-aº fi putut da?
“-În niciun caz asta nu e o situaþie copilãreascã”, am spus eu încet.
“-Nuu, doar una patetic de copilãreascã.ªi, apropo, începe sã mã enerveze încãpãþânarea ta dusã la extrem.”
M-am strâmbat.Chiar nu înþelegea cât de important era pentru mine sã îmi zicã dacã mai simþea ceva faþã de Aoede?Cuvintele astea însemnau ceva vital, confirmarea cã eu eram singura care contam.
“-Cum aº putea sã-þi explic?”se întrebã Josh, uitându-se cu o oarecare enervare deconcentratã spre mine.
Virã brusc la dreapta, apoi maºina opri.Am aruncat o privire rapidã în drepta mea ºi am vãzut cã am ajuns exact în faþa casei mele.Drumul durase neobiºnuit de mult, de parcã conversaþia noastrã nu tocmai plãcutã avusese un efect negativ asupra timpului care trecea.
Simþeam frustrarea radiind dinspre Josh ºi dintr-o datã îmi pãru rãu cã am deschis subiectul.Mie…sã îmi parã rãu!Oare intrasem cumva într-o dimensiune paralelã?
Ar fi trebuit sã tac.Mi-aº fi putut vãrsa furia asta ilogicã pe Aoede, într-o zi, dupã ore…deºi aº fi putut încerca la fel de bine sã-mi reduc mania pe banii lui Josh.Ar fi fost atât de simplu dacã nu aº fi zis nimic, absolut nimic…
“-În mod normal aº lua toate prostioarele tale în râs”, spuse Josh fãrã nicio inflexiune specialã în glas.”Chiar mi-ar plãcea sã le iau.”Se opri sã tragã adânc aer în piept înainte de a continua.”Dar nu înþeleg de ce te plângi atâta pentru…nimic.Nu e ca ºi la…”
Tãcerea se aºternu într-un mod nefiresc dupã cuvintele lui.
“-Nu o mai iubesc deloc pe Aoede, oricât de siropos sunã asta.Fiindcã m-am sacrificat pentru tine.Pare aiurea, nu?Mai ales cã tu nu ai fi în stare sã faci asta.”
Fusese calm, iar asta însemna mai mult decât orice altceva.Þinea la mine îngrozitor de mult, pe când eu distrugeam iubirea care mi-o arãta.
Din cauza unui singur lucru.Mai precis, a unei singure persoane.
Nu era atât de greu sã-þi schimbi modul de a gândi,nu?
“-Mã pot sacrifica”, l-am asigurat eu .”Doar dacã nu este vorba sã mã arunc peste geamul de la living pentru tine.”
Înseamnã o dovadã infinitã de dragoste, mai ales cã geamul acela e la parter…
“-Bine, hai sã te vãd”, rânji Josh încrezãtor- zâmbetul acela începu sã mã sperie.”Spune-mi chiar acum, în faþa mea, cã nu îl mai iubeºti pe Sean.Dacã-mi zici asta, o sã fiu prost ºi o sã-þi cred toate minciunile.”
Doar cinci cuvinte?Pentru cinci cuvinte sã ratez distracþia ce va veni?
Era patetic de simplu.Un biet Nu îl mai iubesc pe Sean ºi îi voi demonstra cã s-a înºelat amarnic în privinþa mea.
Nu îl mai iubesc pe Sean.
Am ezitat câteva clipe ºi mi-am dres vocea.