Asteptand sa se intoarca

[Rosalie Vivienne Alden]

Lacrimile mele curgeau siroaie,inima imi batea atat de tare,nu stiam ce sa fac,eram exsasperata , sperantele mele se naruiau una cate una, viata parea atat de fara sens fara persoana iubita alaturi de mine. Dumnezeule,parca nici nu - mi venea sa cred ca el nu mai e aici. Nu realzasem ca aceasta etapa din viata mea tot se schimba zilnic,puteam sa ma astept la orice,absolut orice.
Zilnic imi puneam aceleasi intrebari : Se va intoarce? Cand? Unde este? De ce nu imi da nici-un semn de viata?
Am auzit niste pasi,dar atat de lenti,abia - abia ii ascultam,dar probabil ca eram foarte atenta in ultimul timp la ce era in jurul meu.
M-am uitat la verigheta,apoi la cea a lui. O lacrima mi se scurse din nou pe obraz.
Mi-am mutat privirea la usa care era intredeschisa si am observat o puma care facea niste pasi gratiosi...