Asteptand sa se intoarca

[Rosalie Vivienne Alden]

Mi-am plecat privirea in pamant si m-am lasat de pe scaun in jos pentru a cadea,probabil ca in acest moment imi doream sa nu mai exist,suferinta era prea mare,dar nici macar de acest lucru nu puteam sa ma plang. Nu puteam sa zic,nu puteam sa fac ...nimic. Lacrimile inca mi se prelingeau ca si niste picaturi de ploaie,doar ca acestea erau pline de suferinta,de regret ,de dor in ele.
In acest moment puteam sa descriu o mie de sentimente care se razvratesc in adancul sufletului meu.
Am auzit un marait si mi-am ridicat din nou privirea. Apoi am observat puma care parea atat de fermecatoare,un animal atat de loial. Ma intrebam unde era stapana sau stapanul sau? Oare nu avea? Cine stie...
Am reusit sa deslusesc un cuvant scos din suflet si tragand bine aer in piept i-am spus pumei,desi stiam ca nu imi va raspunde:
"Buna!"