Încã o elevã la Hogwarts.

[Laura Allwen]

Vânt. Vremea mea preferatã. Nici mãcar o urmã de soare,nimic. Cerul parcã plangea , era închis ºi înspãimântãtor. Mi-am privit pentru ultima oarã în ultimele câteva ore poza cu Chad (iubitul meu. îmi place la nebunie sã îi spun aºa,chiar dacã nu mai e printre noi) ºi am bãgat-o în bagaje. L-am vazut pe tata,care stãtea lângã mama,þinând amândoi câte o batistã în mânã. Se vedea cã erau ude.
"Succes,dulceaþã!" spuse tata sãrutandu-ma pe frunte.
Am strâmbat puþin din nas ºi mi-am dat ochii peste cap.
"Mãcar în ultimele clipe când stau cu voi,poþi sã încetezi sã-mi mai spui aºa?"
Am observat-o pe mama cum îi dãdu tatei un cot în burtã. Am chicotit. M-am apropiat de amândoi si i-am îmbrãþiºat cãlduros. Apoi m-am aplecat dupã Oswald , motanul meu , ºi l-am luat în braþe.
"O sã-mi fie dor de voi!" am adãugat urcându-mi bagajele în tren.
"ªi nouã..."
Le-am zâmbit pentru a nu-ºtiu-câta-oarã. Nu îmi intra în fire sã fac asta. Dar erau pãrintii mei...!
"Mã duc sã gãsesc un compartiment cât mai liber. ªtiþi doar cã nu îmi place aglomeraþia.." le-am spus.
"Bine! Mai vorbim prin intermediul ciudatei ãleia de bufniþã." spuse mama.
Drewy începu sã dea din aripi disperat.
"Aºa voi face,la revedere!"
Nu voiam sã mai asist la acele momente lacrimogene. Uram chestiile astea plictisitoare pentru cã îmi aminteau de Chad. Am oftat adânc ºi am plecat în cãutarea unui compartiment liber. Însã am simþit cum cineva îmi puse mâna pe urma ºi mã salutã. M-am întors.