Timp, incotro mergi ?

[Scarlett Soul]

'Daca mor, vreau ca lumea sa-si aduca aminte de mine zambind, daca nu voi mai fi, vreau ca oricine sa stie ca am plecat de pe aceasta lume - incercand.', gandeam eu in timp ce infruntam imposibilul, ce se asternea asupra mea, precum o plapuma densa de minciuni si probleme.
Ochii incolori ai Dementorului ne fixau din clipa in clipa, nelasandu-ne sa facem nici o miscare mai putin calculata, parea ca pana si respiratia ne opunea dificultati.
Negura nedeslusita a padurii acoperea pericolele nestatornice ce dainuiau in ea, insa Kira, care se afla prin apropiere imi trimitea mesaje mentale prin care ilustra gustul pericolului si a invinsului sau a invingatorului, nici macar el (Kira) nu stia.
"Stiti ca veti muri, nu-i asa ? Precum niste caprioare puse la colt, unele carora le vom jupui pielea pana nu va mai ramane nimic, iar apoi va vom manca fiecare oscior inca fraged.", termina vrajitorul descrierea, lucru care ma facu sa-mi fie sila de orice, pana si de caprioare, dar nu am reactionat, doar am afisat un zambet afectat, spunandu-mi in gand :
"Jur sa nu mai mananc caprioare. Si sa nu mai fac cacofonii ...."
Iar apoi am ras, lucru care o deconcentra pe Bell, caci eram in pericol de moarte iar mie imi ardea de cine stie ce bancuri. Se parea ca nu numai Bells avea o problema cu voia buna, ci si vrajitorul, caci o porni spre noi, asta pana ca Lolly sa-l ciupeasca, scotandu-i un ochi. In tot acest timp, Kira il pandea pe Dementor ...