De azi, de maine, de nicicand

[Scarlett Soul]

Sincer m-a uimit foarte tare ceea ce ai scris, iar aici sunt de acord cu Bella
Foarte multe Ganduri din cele descrise mai sus le simt si eu...

Mai ales :

Defapt, mi-e frica sa fiu respinsa.

Cred ca e o frica pe care orcine o are si totusi nu incetam sa traim, nu incetam sa speram, sau sa plecam capul spre trecut, acolo unde cu siguranta am avut parte de asa ceva. Cu toate astea ne luam sacul de probleme in spate si ne ridicam capul dintre paginile trecutului.

Sa ma schimb fara sa renunt la ce am deja, sa zambesc macar o data fara sa fie fals, sa fiu placuta dar nu din interes ...

E ceva ce mi-a dori din toata inima, caci atunci cand te schimbi, o parte a universului se schimba o data cu tine ...

Toti cei din camera s-ar lupta sa scape, ar fugi, ar fi speriati, rai, egoisti, trist. In timp ce eu, chiar dac-as simtit toate astea, n-as putea face nimic, doar observa. Ei ar cadea odata cu lumea. Eu as ramane nemiscata.

Si eu asa gandesc, orice s-ar intampla in jur, eu voi ramane neclintita. Neclintita pentru ca in primul rand vreau sa-mi demonstrez mie ca pot sa suport, chiar daca mintea mea imi spune altceva, iar in al doilea rand pentru ca vreau ca lumea sa stie ca orice SE POATE.