Culori

[Crysella Blythe]

ALB - ma poate duce cu gandul la lucruri complet diferite. Daca vad un cer complet alb, fara nori, o zi intreaga, sunt deprimata ingrozitor de mult. Mi se pare foarte natural ca albul a fost ales in Orient culoarea doliului. Ma duce cu gandul la o stare de gratie care mi-a fost curmata brusc, chiar cu un singur gest, insa foarte marcant. Ma duce cu gandul la povestile de dragoste care ajung intr-un punct mort. Atunci cand ma imbrac in alb am impresia ca sunt cea mai ipocrita persoana din lume: foarte rar ma simt bine, poate doar cand sunt intr-o rochie alba intr-un camp plin de papadii. Insa, de cele mai multe ori cand vad alb, ma gandesc la fragilitatea farfuriilor de portelan, la albul ochilor, care ma duce cu gandul la odihna (dintotdeauna m-a ingrozit sa vad albul ochilor inrosit in urma unei lovituri puternice, si din pacate mi-a fost dat de foarte multe ori sa vad asta...) si, cand e vorba de culoarea florilor, la superficialitatea adolescentina.

Fiecare culoare ma duce cu gandul la altceva, dar cred ca cea mai bogata in sensuri pentru mine este culoarea (non-culoarea) alba. Si oricum mi-e lene sa scriu despre celelalte