Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
1 2 3 4 5 8 Next »
/ ādfȳr

**Colin Hawkeye Rovson** · 23 Oct 2012, 22:34

De fapt, chiar se intreba ce face Rose atunci cand o simti pe Julieta luandu-l de brat, tragandu-l de parca ar fi fost un cal incapatanat. Dar, prins cu garda jos, nu putu sa zica ceva cu mult patos.
" Da... E ok inapoi la castel" murmura el pe un ton ce se dorea indiferent. Poate ca nu ii reusise asta, dar reusise sa se inroseasca pana in varful urechilor.
Se fastaci o secunda si se impiedica de doua ori, apoi se decise ca era mai bine sa termina odata cu toata povestea asta. Ridica bucata de lemn pe care o culesese de pe jos mai devreme si se grabi sa-si rupa marginea tricoului. O infasura in jurul unui capat si privi cu mandrie mica lui reusita.
" Stai asa..." murmura el si se apropie de Julieta, aplecand lemnul in asa fel incat materialul sa ia foc. Torta improvizata se aprinse cu o lumina puternica. Colin o ridica mult deasupra capului si isi rezerva misiunea de a tine torta, fiind cel mai inalt.
" Stinge bricheta inainte sa ramanem fara gaz. Nu stim niciodata cand vom mai avea nevoie de ea" zambi el. " Poate te prindem si pe tine intr-un moment de visare si cine stie? Poate vei avea nevoie de putina lumina" tachina el, revenind usor la vechea poveste.

**Julieta D. Thibault** · 25 Oct 2012, 20:05

Incepu sa rada pe faptul ca ii amintise de Rose si apoi probabil ar fi intrat din nou in visarile lui amoroase. Isi dadu ochii peste cap si continua sa mearga tinand bricheta aceea aprinsa, fiind constienta de faptul ca avea sa se termine odata si odata, insa se pare ca soimeanul era mult mai istet decat parea.
- Bine, se pare ca te descurci mult mai bine ca mine la capitolul..supravietuire. Murmura ea dar apoi continua: Dar nu ti-o lua in cap, nu a fost un compliment. Spuse ea in cele din urma ca si continuare apoi rase si ii facu cu ochiul.
Lua o gura mare de aer si il lasa pe el in fatza pentru ca sa lumineze calea, privi in jurul ei peretii umezi si isi stranse mai tare bluza pe ea. Frigul se instalase in tot corpul ei si probabil si al celor doi baieti.
- Urasc cand sunt cu doi baieti..in locuri inchise. Spuse ea in cele din urma privindu-i pe amandoi, desi stia ca nu avea sa pateasca nimica. Se impiedeca de cateva ori si brusc calca gresit cazand in lacul de pe margine si se auzi doar un:"Aaa" si puf in apa! Se ridica de acolo si zise:
- Sunt bine! Nu am nimic..cred! Daca unu din voi rade jur ca...veti ramane fara mostenitori.

**Colin Hawkeye Rovson** · 25 Oct 2012, 20:20

" Ce pot spune, am avut profesori buni" raspunse el la ceea-ce-nu-era-un-compliment si se intoarse sa-i zambeasca Julietei, cat mai sarcastic posibil.
Daca statea sa se gandeasca, era chiar comica situatia. Cercetasa sigur trecuse printr-o gramada de misiuni si vazuse multe in viata ei scurta. Il intrecea in iscusinta duelelor si era buna la vrajile de vindecare. Asa ca i se parea mai mult decat ridicol sa-l considere priceput cand venea vorba de supravietuire. Insa se multumi sa ridice usor din umeri si sa strambe un zambet. Ceea ce invatase el in domeniu fusese ori preluat de la Ema, ori descoperit cu Julieta si Sandra. Si cine stie prin ce minune, de aproape fiecare data sfarsea cu tricoul agatat. Mai avea putin si isi termina scuzele pe care le scria in teancurile de scrisori spre mama lui.
Ii scapa un pufnit cand auzi observatia Cercetasei si isi continua drumul, asteptand o continuare. Pana la urma primi doar un strigat scurt si sunetul 'pleoscos' al apei. Se intoarse pe calcaie, aproape dezechilibrandu-se in proces, si se trezi intampinat de o imagine rece. Numai sa-si imagineze sa stea in apa aia... Deja i se facuse pielea ca de gaina pe brate. Isi stranse buzele cu fermitate, hotarat sa nu izbucneasca in ras. Nu de alta, dar amenintarea tinerei parea cat se poate de serioasa. Hawk ii pasa torta lui Asctir si se apropie, oferindu-i Julietei o mana de care sa se prinda.

**Julieta D. Thibault** · 25 Oct 2012, 20:32

Isi dadu ochii peste cap si zambi, lua mana lui Colin si iesi din apa de acolo. Grozav, daca ar fi avut magia ar fi fost floare la ureche, dar nu. Acum trebuia sa suporte toate hainele ude pe ea, isi stoarse tricoul si celelalte haine si ii privi pe cei doi spunand:
- Oh haide, nu e..chiar atat de rau. Si Colin, multumesc pentru mana de ajutor.Spuse ea in cele din urma si intr-un final isi termina de stors si ultima picatura de apa din haine apoi il indruma sa o ia inainte. Observa o lumina ciudata verzuie care venea prin crapatura pesterii, o lua la fuga pana acolo si se intoarse apoi spre ei, zicand:
- Am gasit iesirea, insa..piatra e prea mare sa poata fii miscata. Spuse ea in cele din urma inghitind in sec, cu siguranta nu avea sa o miste ea, era o forta prea mare pentru cineva atat de..feminin si mic, insa nu se astepta nici ca baietii sa o faca, dar suprinzator tipul ce-l nou ii dete la o parte si reusi, cercetasa zambi si o lua in fatza iar in fatza ei se deschise..o lume noua?!

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 28 Oct 2012, 20:47 by Colin Hawkeye Rovson.)

Ii cazu falca atunci cand vazu ditamai pietroiul. Dar isi redresa repede expresia si zambi. Cateva cuvinte, o rotire de bagheta si totul avea sa mearga perfect. Asta desigur, daca magia si-ar fi avut rostul prin imprejurimile astea. Isi dadu un sut mental pentru ca uitase un detaliu atat de minor. Ar putea la fel de bine sa se apuce sa mearga in maini. La talentul sau si predispozitia lui pentru impiedicare, era tot ce-i lipsea. Eh, puteau oricand sa incerce prin varianta clasica, nu?
Vruse sa-i dea Julietei torta, astfel incat el sa aiba mainile libere si sa-l ajute pe Asctir la impins. Singura problema o reprezenta faptul ca pana sa realizeze Hawk miscarea atat de complicata, barbatul deja inlaturase obstacolul din calea lor. Il privi perplex.
" Cat de uman ziceai ca esti pentru dimensiunea noastra?" intreba Hawk incet.
O lasa pe Julieta sa o ia inainte, inca aruncand priviri ocazionale spre Asctir. Da' ce era el? Un fel Popeye Carstic al dimensiunilor ciudate? Ramase intentionat ultimul care sa iasa, dorindu-si sa-si incerce putin muschii. Degeaba se impinse cu toata puterea in piatra; marinimia sa stancoasa nici nu se obosi sa se clatine. Oarecum lovit in orgoliu - mai mult decat i-ar fi convenit sa recunoasca - Hawkeye se intoarse spre ceea ce nu mai vazuse niciodata.

**Julieta D. Thibault** · 28 Oct 2012, 13:03

Zambi privindu-i pe cei doi si ii multumi din priviri barbatului nou care miscase piatra de la loc, in mod clar nici acela nu era o fiinta oarecare ci poate in dimensiunea lor si ei aveau ceva gen ca si "magia" insa sub alta forma si sub alta denumire.
Isi lua elasticul negru de la mana si isi prinse parul intr-un coc lejer, chiar daca afara nu era foarte cald insa nici foarte frig. Isi umezi buzele care erau crapate de la frigul din pestera si ramase total uimita, un satuc nu foarte saracacios insa frumos amenajat si in acelasi timp plin de veselie.
Copii se jucau si alergau pe langa copaci iar femeile isi vedeau de treburile lor cu mancarea si curatenia. Iar barbatii carau lemne pentru foc si diferite chestii care doar ei le puteau face.
Se intoarse brusc spre cei doi tineri si il privi pe Asctir usor nedumerita, insa acesta zambi cald spunand:
- Acesta este satul nostru, unde locuim noi. Nu avem magie ca in lumea voastra, insa avem ceva in gen doar sub alta denumire, de care fiecare are parte. Haideti, va fac turul satului si apoi o sa aflam cum iesiti de aici sau cel putin o sa incercam. Murmura el si o lua in fatza. Cercetasa ajunse in dreptul soimeanului si zise:
- Crezi ca e bine sa-l urmam?

**Colin Hawkeye Rovson** · 28 Oct 2012, 21:12

Simti o durere in capul pieptului si pentru o clipa se panica. Abia apoi realiza ca nu era vorba decat de amintiri vechi, adanc ingropate in mintea sa, dar care se luptau acum sa revina la suprafata. Isi aminti de mirosul dulce al brioselor de casa si de bratele calde ale mamei, gata mereu sa ofere consolare si sa alunge demonii umbrelor. Putea auzi, inapoi in fundul memoriei sale, scartaitul vioi al unui leagan si torsul unei pisici. Cumva, putea sa asocieze un nume animalului. Aeronwen. Intr-adevar, fructul alb, binecuvantat. Da, si-o amintea pe Aeronwen. Fusese primul lui animal de companie. O pisica alba, pufoasa, dar batrana. Isi putea aminti cat de mult plansese atunci cand pisica murise. Daca nu se insela, avea doar vreo cinci ani pe atunci. Insa timpul trecuse, iar pisica devenise doar o amintire placuta. Acum o avea pe Miremel, bufnita lui gri, energica asemenea lui.
" Eh... Ce-avem de pierdut?" ranji el spre Julieta, asigurandu-se ca revenea la realitate.
Satucul ii amintea mult de periferia Cardiff-ului, de locul unde isi petrecea verile, impreuna cu bunicii. Amintiri. Amintiri marunte si nostalgice, dar importante. Mentinu ritmul Cercetasei si porni pe urmele barbatului, uitandu-se mereu prin jur.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 03 Nov 2012, 22:38 by Julieta D. Thibault.)

Privi usor confuza in jurul ei, nu stia daca sa mearga inainte si sa se increada in noul tip pe care il cunoscuse cu cateva ore in urma sau pur si simplu sa stea locului si sa astepte..o minune ?! Sigur nu avea sa faca a doua varianta, daca stateai locului in orice situatie sigur nu iesea nimic bine, mai ales cand te afli in alta lume. Deja incepea sa creada ca astfel de chestii dinastea ii erau destinate ei: Evul Mediu, Lumea asta, lumea vrajitorilor si lumea incuiatilor..deja erau prea multe si nu mai putea tine pasul cu ele, insa nu avea ce face.
Isi sufleca manecile de la bluza si privi in sus, picurii de ploaie cadeau usor peste tinutul necunoscut cercetasei si soimeanului.
Aproba din cap la ce spusese Colin si o lua in fatza lui mergand dupa barbatul care probabil avea sa le prezinte satul. Barbatul o prinse de mana si o duse intr-una din cabanutzele facute provizoriu evident si i-o prezenta pe fiica lui, apoi ii facu semn soimeanului sa ii astepte. Julieta intinse mana cu tanara, iar aceasta zise:
- Adele, iar tu... Murmura tanara care nu parea sa aiba mai mult de 16-17 ani, era inalta, supla, cu parul blond pana la umeri si cu ochii albastri mari, o frumusete rara.
- Julieta, incantata. Spuse si cercetasa in cele din urma apoi se uita spre hainele intinse pe un scaun.
- Tatal meu mi-a spus sa iti pregatesc un rand de haine, iar asta e tot ce avem.Grai ea apoi arata spre scaunul cu haine.
-Aaa...uhm, multumesc insa nu e nevoie. Dar se conforma si se imbraca cu hainele, arata ca in acele filme de actiune in care era ca o luptatoare, cizme lungi dar joase, lungi pana peste genunchi, o pereche de pantaloni negri stramti, o camasa neagra peste si o veste care ii se strangea in jurul taliei suple. Iar parul si-l prinse intr-un coc lejer, arata ca o adevarata razboinica. Iesi din cabanutza aceea si se uita spre soimean zicand:
- Ei?

**Colin Hawkeye Rovson** · 03 Nov 2012, 22:53

Colin se rezema de zidul cabanutei. Nu avea nimic mai bun de facut in timp ce astepta ca Julieta sa iasa. Se gandi la varianta in care tanara primea niste haine de schimb, ceea ce-i lua o grija de pe umeri. Hainele uscate erau intotdeauna nemaipomenite dupa ce ai cazut intr-un lac dintr-o pestera.
Se uita la miscarea din jurul lui. Observa cateva femei in varsta ce intindeau bucati mari de materiale pe iarba ce se umezea rapid, alte doamne ce se grabeau sa-si ia rufele de la uscat inainte ca ploaia ce se anunta sa le spele iar. Copiii alergau de colo colo, intrand in case calduroase. Soimeanul se trase si mai mult langa perete, adapostindu-se sub streasina ciudata.
Se gandi cum de ajunsesera in povestea asta. Legaturile cu timpul devenisera ceva obisnuit in viata lui, insa schimbul spatiului? Nu, asta iesea din discutie. De fiecare data cand patise o chestie de genu' in compania cuiva (si de obicei avea legatura cu Julieta sau cu Callie), locul se schimba, insa nu in sensul actual. Ei doar erau in alta parte, nu in alta lume. Se intreba cat de normal era sa se intample o astfel de situatie.
" Voinicule!"
Hawk tresari, intorcandu-se spre cel care i se adresase. Il intalni pe Asctir si ridica usor o spranceana spre el.
" Cabana are doua intrari" il lamuri barbatul. " Acum, asteptati aici pana vin" Si cu asta, disparu spre celelalte case.
Julieta iesi, iar Soimul se bucura sa vada ca avusese dreptate. Haine uscate.
" Ce pot spune, domnisoara Thibault? Foarte... Foarte dumneavoastra" tachina el.
Barbatul reaparu, de data asta cu un cos urias in brate. Ii indemna sa intre in cabana - Colin total surprins sa o vada pe blonda din colt - si puse cosul pe masa, scotand de acolo tot felul de merinde.

**Julieta D. Thibault** · 03 Nov 2012, 23:01

Ii zambi soimeanului pentru faptul ca era sincer apoi privi in sus, se anunta o furtuna destul de mare insa spera sa fie la adapost pentru a nu trebui sa se mai schimbe din nou.
Ofta scurt si nu stia de ce asteptau acolo si intr-un final se intoarse spre soimean si zise:
- Ce astept... dar nu termina de zis caci Asctir se facu vazut in fatza amandurora cu un cos mare cu merinde si cu de toate fructele, care mai de care mai gustoase si frumoase.
Intra inapoi in cabana si ii zambi tinerei din colt care se pare ca iesi din cabana pentru a merge sa se intalneasca cu partenerul ei, ceea ce il facu pe Asctir sa rada:
- Fiica mea e nerabdatoare sa se marite, la noi e traditia sa te mariti la 17-18 ani, ea implineste maine 17 deci...dar lasati asta tinerilor, infruptati-va din merindele care le-am adus, puteti manca cat vreti. O sa revin in cateva minute.
Cercetasa statea pe un scaun ca un copil cuminte ce "Era" si privea doar in jur, iar cand iesi barbatul din cabana zise:
- Bine, gata! De ce nu plecam? De ce de ce de ce...vreau acasa!

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa 1 2 3 4 5 8 Next » //  / ādfȳr

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
1 2 3 4 5 8 Next »
/ ādfȳr