Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ ● even with my eyes closed tight, I still see it.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 17:40

Încercă să închidă cu calm uşa după ce ieşi din cameră, însă bufnetul surd ce reverberă în pereţi o anunţă de stupiditatea acelei idei. Văzuse ultima expresie de pe chipul lui Ainsley – fusese una ce o avertiza de o viitoare conversaţie ce se anunţa a fi nu tocmai potrivită. Una în care adevărul era esenţial. Nu ştia cum să-i dezvăluie totul lui Ainsley, nu fără să o îngrozească.

Coborî treptele două câte două, iar vocile ajunseseră până la ea. Se opri o clipă, stăpânită de o teamă copilărească. Ruda sa locuia singură; dacă într-adevăr ea intrase pe uşă, probabil că adusese o cunoştinţă cu dânsa. Crispată, coborî şi restul scărilor în spirală. Când ajunse în faţa celor două persoane, respiră adânc, incapabilă să accepte ceea ce vedea în faţa sa.
- Tu? întrebă ea, pe o voce joasă. Ce cauţi aici?

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 17:40

Ainsley se lăsă să cadă pe pat după ce Desiree plecă ca o furtună din cameră. Replicile pe care dorise să i le spună parcă deja se pierdeau în ceaţă, iar voinţa cu care voia să afle ce se întâmplase pălea încetul cu încetul. Oftă adânc, apoi închise ochii.

Reuşi să audă vocile de la parter. Cu puţin noroc, Desiree va termina în vreo două minute de vorbit şi va reveni la etaj, pregătită cu nişte explicaţii solide. Nu putea fi chiar atât de rău – doar aflase multe din trecutul Cercetaşei.. unele lucruri nu tocmai frumoase. Se aştepta ca şi următoarele informaţii să nu fie tocmai bune.
Încercă să facă o schiţă a clădirii Ministerului în mintea sa, dar parcă uitase tot- până şi cum o chema. Era ciudat să i se întâmple asta, trebuia să recunoască. Probabil că era din cauza oboselii. Deschise înapoi ochii şi analiză încăperea din câteva priviri scurte, dorindu-şi ca timpul să treacă mai repede.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 17:41

Desiree scutură din cap, privind cele două femei din faţa ei.
- Am tot dreptul să mă aflu aici, îi răspunse mătuşa sa. Jane e sora mea, la urma urmei.
Tonul vocii sale nu era deloc înţelegător. Cercetaşa se dădu la o parte în timp ce cele două femei îşi făcură loc în camera de zi, aproape ignorând-o. Credea că avea vedenii – mătuşa sa nu avea cum să fi venit în Peştera lui Godric tocmai din oraşul în care se afla.

- Ai venit din cauza mea, conchise Desiree, pe o voce goală. Ai aflat că sunt aici.
Nu ştia ce avea să se întâmple în continuare; într-un fel , situaţia era chiar jenantă. O evitase pe mătuşa sa cât putea de mult în ultima vreme, deşi ea fusese cea care o crescuse. Chiar o detestase după ce aflase că nu era mama sa adevărată.
Când se uită la mătuşa sa, văzu un zâmbet inexpresiv schiţat pe chipul său.
- Adevărul este că totul a scăpat de sub control în ultima vreme..

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 17:42

Glasurile pe care le auzea deveniră din ce în ce mai joase, aşa că Ainsley nu reuşi să descifreze mare lucru din conversaţie. Se ridică de pe pat şi se duse către geam, admirând pentru câteva clipe ploaia de vară. Ei nu îi plăcea umezeala; gândul apei scurgându-se din părul său, a picăturilor învolburate ce îi puteau izbi pielea nu o prea încânta. Prefera zilele însorite, fără pic de nori care să ascundă văzduhul de ochii ei.

Reveni în faţa patului şi, din plictiseală, deschise sertarul noptierei. Ştia că nimeni nu mai dăduse prin camera aceea de ani buni, şi din acel motiv fu o surpriză pentru ea să găsească o bucată de hârtie în fundul scrinului. Răsuflă uşor, ca să îndepărteze praful, şi desfăcu ceea ce părea o scrisoare împăturită. Atâta timp cât nimeni nu o prindea în flagrant delict, Ainsley considera că cititul scrisorilor altora era o afacere bună. Un rânjet îi apăru pe chip.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 17:43

- A scăpat prea mult de sub control, adăugă mătuşa sa.
Desiree remarcă abia atunci bagajele ce se aflau în mâna sa. Într-o parte a minţii sale, fu uşurată la gândul că măcar nu se va înapoia la Bristol in acea seară. Dar, cu siguranţă, mătuşa sa venise ca să o supravegheze.
- Asta s-a întâmplat pentru că nu mi-ai spus nimic, insistă Cercetaşa. Nu ai vrut niciodată să-mi spui ce se întâmplă cu adevărat.

- De ce ar trebui să ştii ce se petrece? Trecutul rămâne aşa cum este. Dacă îţi spun adevărul, nu s-ar schimba nimic din toate astea.
Cercetaşa îşi plecă neajutorată privirea. Nu voia să creadă că tocmai mătuşa sa nu dorea să-şi mai amintească de sora ei; trebuia să fie altceva la mijloc, care o împiedica să-i zică adevărul. Se întoarse către Jane, dar apoi îşi dădu seama că era o idee proastă. Probabil că ea fusese cea care-i înştiinţase mătuşa de locul unde se afla.

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 17:44

Realiză după o clipă de citit că hârtia din faţa sa nu era o scrisoare; scrisul de pe ea era mult mai elegant, cu literele înclinate către dreapta. Cu siguranţă că Desiree nu scrisese cuvintele de pe bucata de hârtie. Încruntându-se uşor, continuă să citească.
Părea că era o invitaţie la o înmormântare; data din colţul de sus arăta că era veche de doi ani. Totuşi, Ainsley nu recunoscu numele celui decedat – singurul lucru de care era conştientă era faptul că murise doar la şaisprezece ani. Se întrebă ce se întâmplase atunci şi de ce găsise invitaţia aceea într-o cameră părăsită. Existau zeci de posibilităţi – la fel de bine ar fi putut ca acela să fi fost un vechi proprietar, oricât de banal şi improbabil suna varianta asta.
Împături la loc bucata de hârtie , cu o expresie gânditoare aşternută pe chip.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 17:45

- De ce i-ai spus că am venit aici? o întrebă pe Jane, încercând să păstreze un ton calm.
Era la fel ca acum doi ani, când se afla în plin coşmar; senzaţia de déjà vu o străpunse în clipa în care Jane se întoarse către ea. Îşi impuse să rămână stăpână pe ea, orice s-ar fi putut întâmpla în momentele acelea.
- Tot mama ta rămâne, îi răspunse Jane în cele din urmă. Şi nimeni nu vrea să se întâmple ceva rău. Nu din nou.
Replica aceea îi trimise un şuvoi de gheaţă pe sub piele. Crezuse că a cunoscut-o pe Jane; râsese împreună cu ea, îi mărturisise unele secrete, şi chiar a ajuns într-un punct în care avea încredere în ea. Însă cuvintele pe care i le-a spus parcă au şters toate clipele de demult.
- Mă învinovăţeşti iarăşi, nu-i aşa? se trezi spunând, poate mai tare decât ar fi trebuit.

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 17:46

Ainsley deschise fermoarul rucsacului său şi dădu la o parte primele straturi de haine. Găsi hârtia de care făcuse rost printr-o simplă scrisoare – o schiţă detaliată a Ministerului Magiei. Singurile încăperi care lipseau din presupusa hartă erau cele din Departamentul Misterelor, însă, dacă totul va merge conform planului, cele două Cercetaşe nici măcar nu vor avea ocazia să viziteze etajul cu pricina.

Avusese noroc să facă rost de aşa ceva. Unul din unchii ei lucra la Departamentul de Control a Creaturilor Magice, şi singurul lucru pe care a trebuit să-l facă a fost să implice motivul unui proiect şcolar pe vacanţă despre Ministerul Magiei. Se felicită în sinea sa pentru ca venise cu o idee atât de simplă; Desiree se îngrijorase timp de luni întregi din cauză că nu găsise o simplă hartă.
Auzi dintr-o dată voci ridicate venind de la parter şi se întrebă ce se petrecea acolo.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 17:47

Spre furia ei, Jane dădu din umeri. Se comporta faţă de ea ca şi când nu ar fi existat; cu o indiferenţă rece care nu îi era caracteristică. Oamenii se schimbă, îi trecu dintr-o dată în minte. Se schimbă şi întotdeauna pleacă.
- Nu poţi nega că a fost vina ta, răspunse Jane în cele din urmă, cu o voce neutră.
Când Cercetaşa se uită la mătuşa sa, o văzu aruncându-i o privire ameninţătoare. Toate cuvintele, toate replicile pe care dorise să le arunce parcă îi stăteau în gât, împiedicând-o să vorbească.

- Nu a fost vina mea, izbuti ea să zică, în cele din urmă.
Jane îi aruncă un surâs trist în timp ce se întorcea către ea.
- Mai bine ai fi fost tu în locul lui.
Nu realiză imediat despre ce vorbea. Însă cuvintele pătrunseră încetul cu încetul în fiinţa ei, provocându-i teamă şi mânie rece.

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 17:48

Cercetaşa ascultă atentă, impunându-şi să-şi domolească bătăile inimii şi răsuflările zgomotoase. Simţise o schimbare bruscă în aer – şi în tăcerea sumbră care venea de la parter. Desiree ar trebui să vină acum, se gândi Ainsley, uşurată.
În schimb, auzi sunetul unor uşi trântite, ca şi când cineva năvălise afară, în ploaie. Se ridică repede de pe pat , îndreptându-se către fereastră; şi atunci o văzu pe Desiree, făcându-şi loc cu furie prin ploaie. Ainsley oftă dezaprobatoare, întrebându-se ce se mai întâmplase şi de data aceea.
Nu avea de gând să stea pe loc, aşteptând ca colega sa să revină. Înşfăcă o jachetă subţire din rucsac şi o trase repede peste umeri, pentru ca apoi să iasă afară din cameră. Începu să alerge, sperând să o prindă pe Desiree din urmă.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric « Previous 1 2 3 4 Next » //  / ● even with my eyes closed tight, I still see it.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ ● even with my eyes closed tight, I still see it.