Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Vrajustitia / a child's devotion

Mergea cu capul ridicat straduindu-se sa priveasca fiecare persoana pe langa care trecea in ochi. Voia sa fie sigura ca-i vazusera durerea ce se ascunde in ranile de pe gat, de pe umeri si de pe brate. Se saturase sa i se spuna ca este frumoasa. Se saturase sa fie privita ca un alt stereotip materializat. Voia sa fie cunoscuta pentru ceea ce facuse si ceea ce avea sa faca. Ii placea sa se gandeasca ca facuse mai mult decat sa se ingrijeasca mereu de felul in care arata. Era un tiran in devenire sau, cel putin, asa isi dorea sa gandeasca despre sine.
Vei face lucruri marete. Vei cladi un imperiu, isi repeta in gand in timp ce se indrepta spre biroul sau. Voia sa se inchida intre cei patru pereti si sa se preocupe de pergamentele ce se stransesera in teancuri destul de inalte pe masa din lemn de trandafir.
Deja visa la modul in care avea sa-si prepare o ceasca mare de ceai negru pe care dorea mai apoi s-o indulceasca cu doua cuburi de zahar brun. Stia ca ar fi putut sa stea pana a doua zi in biroul sau, fara sa iasa macar o data, dar incerca sa evite un astfel de comportament ce ar fi reusit in ultima instanta doar s-o izoleze de restul lumii.

Cand barbatul o lovise se dezechilibra, dar reusi sa nu cada din picioare. Era mai mult decat fericita ca alesese sa nu poarte tocuri in acea zi. Ura acel tip de pantofi si din acest motiv il evita pe cat posibil.Totusi, atunci cand venea la Minister trebuia sa fie imbracata elegant pentru ca o postul sau o impiedica din a arata ca un detinut chemat in fata curtii.
Zambi pentru o fractiune de secunda cand acel gand ii traversa mintea si isi intoarse privirea catre cel ce aproape o daramase. Trebuia sa stea cu capul ridicat pentru ca individul era mai inalt decat ea, iar acest lucru facea intreaga situatie si mai putin confortabila.

'Nu este nicio problema. Totusi ar trebui sa fiti mai atent pe viitor. Astazi ati dat peste un simplu judecator, dar maine ati putea sa-l loviti pe insusi Ministrul Magiei. Acest lucru nu va veni deloc in favoarea dumneavoastra' incepu sa-i explice surazand. Nu obisnuia sa vorbeasca nimanui atat de frumos si de calm, dar era ceva legat de acest individ care o facea sa nu se comporte ca o scorpie cu el.

Ciudat lucru, isi spuse in gand si trecu pe langa respectivul barbat continuandu-si drumul spre biroul sau. Avea vaga senzatie ca-l cunostea de undeva, dar nu era sigura de unde. Era adevarat ca avea foarte multe cunostinte insa ceva din privirea lui ii forta creierul sa-i identifice chipul.

'Alain?' intreba uimita intorcandu-se spre el.

Ii zambi discret si isi dadu ochii peste cap. Alain inca mai semana cu pustiul pe care-l cunoscuse ea cu multi ani in urma, dar stia ca ea se schimbase in intregime. Incepuse sa devina treptat femeie si nu mai semana deloc acel copil pe care-l intalnise barbatul pentru prima data.

'Ronnie' se prezenta cu porecla dupa care o cunosteau toti apropiatii si la care isi dorea sa renunte cu orice pret. Prefera sa fie cunoscuta sub numele de Veronique pentru ca nu suna prostesc si era potrivit ideilor sale de viitor. Ronnie insa se asemana doar cu aspectul sau dulceag. Era scunda, foarte slaba si aducea foarte tare cu un preadolescent daca era vazuta de la distanta. Chipul sau insa era imbatranit de toate evenimentele prin care trecuse. Avea o privire aspra ce nu parea sa ierte pe nimeni, iar buzele rareori se transformau intr-un zambet ce-i atingea cu adevarat ochii de smarald.

'Au trecut multi ani de cand ne-am vazut ultima data' spuse oftand si incepu sa-si aminteasca de vara pe care o petrecuse alaturi de bunicii sai care locuiau intr-un conac din frumoasa Franta. Atunci il intalnise pe Alain cu care incercase sa se imprieteneasca cu orice pret. Era mai mare, iar acest lucru repreznetase un interes enorm pentru ea.

Incepu sa se agite, sa rada si sa gesticuleze fara vreun motiv anume. Nu se asteptase sa-l mai intalneasca vreodata pe Alain, iar faptul ca-l vazuse acum nu putea decat sa o faca sa creada ca primise un semn divin.
O persoana cu care ai rupt legatura cu foarte multi ani in urma nu poate sa apara pur si simplu in viata ta fara a te aunta inainte. Nu este politicos, isi spuse in gand realizand cat de tare ura surprizele. Atunci cand era suprinsa pierdea pentru mai multe momente controlul absoult asupra situatiei, iar acest lucru o facea sa se simta neinsemnata si neputincioasa. Totusi, se bucura intr-o anumita masura ca-si revedea vechiul prieten.

Abandona brusc rasul nervos, iar chipul i se transforma treptat intr-o masca ce nu putea fi citita sub nicio forma. Se schimbase mult de la ultima lor intrevdere si simtea nevoia sa i-o demonstreze cu orice pret. Voia sa-i arate ca nu mai era doar o simpla pustoaica al carei creier functiona precum o guma de mestecat roz si lipicioasa ce putea fi modelata in orice forma.

'Iar tu ai imbatranit' ii raspunse pe un ton neutru in timp ce-si trecu mainile incrucisate pe sub sani pentru a accentua privelistea ce parea sa acapareze intreaga atentie a barbatului.

'Cineva a facut-o deja. Si nu era nici cel mai bogat om din lume, nici cel mai frumos' ii spuse zambind de data aceasta si isi cobori privirea catre teancul de pergamente pe care Alain le cara in brate.
'Cred ca te pot ajuta cu astea' se oferi ea. Le privea ganditoare realizand ca inca un teanc de hartii nu avea cum sa strice. Si asa avea o gramada de munca de facut, macar putea ajuta un prieten. 'Trebuie insa sa ma urmezi in biroul meu'.

Incepu sa mearga inainte lui evitand sa priveasca in urma sa vada daca mergea dupa ea. Nu voia sa lase impresia ca era nesigura pentru ca ar fi riscat sa-i arate barbatului una dintre slabiciunile sale bine ascunse. Poate fusesera prieteni cu multi ani in urma, dar acum nu mai erau si trebuia sa fie precauta in prezenta lui.

'Ce te face sa crezi ca nu sunt si eu o acritura? Au trecut multi ani' spuse uitandu-se inspre usa in fata careia se oprise din mers in timp ce sficuia bagheta sprea iala pentru a o deschide.