Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ -- Love never dies --

**Matt I. River** · 01 Dec 2010, 23:20

[font=Matura MT Script Capitals] [Image: love_like_winter_by_butterfly_weird.jpg]

Matt & Isabella River

[/font]

Trecusera aproape trei luni de cand ne-am intors la Hogwarts. Toate erau la locul lor. Scoala ramase neschimbata. Elevii noi, dar si cei vechi, se aratasera dornici sa inceapa anul cat mai curand si dupa trei luni de zile, entuziasmul lor era de neclintit. Ceva era ciudat..

Fulgi mici au inceput sa cada in noaptea dintre 30 Noiembrie si 1 Decembrie. In scurt timp totul fu acoperit de un strat fin de nea, indeajuns incat elevii sa poata face bulgari mici si sa se distreze dupa terminarea orelor, in pauze sau in timpul ferestrelor. Brazii de Craciun nu fusesera inca adusi, dar nu mai era mult.

Am coborat repede treptele, aruncand o privire in Marea Sala in drumul meu spre domeniu. Nu era acolo si camera ei era goala. Ciudat. Probabil ca era deja afara. Am iesit val-vartej din castel, cu fularul parca plutind in spatele meu. Expresia fetei mele trecu de la uimire la un fel de fericire amestecata cu neincredere. Totul era alb. Totul era frumos. Totul deveni perfect cand am realizat cine statea langa portile castelului.

Alergam spre ea, abia asteptand sa o tin iar in brate si sa ii simt buzele peste ale mele. Cand am ajuns la 5 metrii departare, am putut sa ii aud glasul.

"- Ai intarziat!" spuse ea fara sa se intoarca.

Nu mi-am putut da seama daca glumea sau daca era intradevar suparata.

"- Stiu.. Iarta-ma, am fost pana in camera ta, sa vad daca mai esti acolo."

M-am apropiat putin. Doar statea acolo, ca o stana de piatra, hainele ei fiind la fel de albe ca tot ceea ce ne inconjura. Am incercat sa o iau de mana, dar si-o smulse imediat, insa nu cu destula forta..

"- Era sa ma pacalesti, scumpo.." am spus in timp ce mi-am apropiat buzele de gatul ei si am sarutat-o usor. De data aceasta se intoarse, lasandu-ma sa vad zambetul pe care il adoram, pe care probabil il ascunsese de cand am venit, zambetul care m-a facut sa ma indragostesc de ea..

**Isabella River** · 02 Dec 2010, 00:27

Mi-am impletit degetele cu ale lui si i-am zambit. Eram sigura ca tot chipul meu radia de fericire. Pentru ca el era motivul fericirii mele.
Dar si chipul lui emana o fericire pura.. Defapt, emana dragoste pura.
"- Nu prea mai pot sa te pacalesc, nu?" am intrebat in timp ce il priveam fix in ochii verzi.
Isi lipi fruntea de a mea si ma privi la fel de atent. Simteam cum ma pierd incet, incet in acei ochi.
"- Nu chiar." raspunse rostind rar fiecare cuvant.

Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, in timp ce bratele lui ma tineau ferm langa el, curpinzandu-ma de talie. Dar desi simteam ca vrea mai mult, se ferea oarecum sa ma stranga mai tare. De parca m-as fi rupt in mii de bucatele la orice miscare brusca.
"- Deci.. ce vrei sa facem astazi, dragule?" am intrebat departandu-ma putin de el ca sa-l pot privi iar.
"- Ma gandeam la o plimbare prin Hogsmeade." zise privind cerul acoperit de norii care cerneau zapada.

Am chicotit si in timp ce i-am pus mainile pe obraji, l-am sarutat in semn de "Multumesc.". Am mers unul langa altul pana la iesirea de pe domeniul Castelului. Simteam cum imi ingheata mainile, asa ca una din ele mi-am ingropat-o in buzunarul pelerinei, iar cealalta i-am incredintat-o mainii lui Matt, care, spre deosebire de a mea, era calda.

Dupa un timp in care niciunul dintre noi nu a spus nimic, se opri in fata mea si rosti zambind, ca si cum i-ar fi vorbit unui copil mic:
"- Pune-ti gluga pelerinei in cap. Nu vreau ca iubita mea sa raceasca."
L-am privit indignata si am raspuns prefacandu-ma suparata:
"- Nu sunt un copil. Si nu mi-e frig."
Amandoi eram foarte incapatanati si probabil ca niciunul nu ar fi recunoscut asta, dar in afara de acest lucru, ne placea sa ne tachinam unul pe altul.
Nu ma asculta si imi trase el gluga peste parul brunet.

"- Asa e mai bine, pisicuto." surase luandu-ma de mana si incepand sa alerge, iar eu.. odata cu el.

**Matt I. River** · 12 Jan 2011, 23:37

Alergam usor prin zapada nu prea inalta, putin alunecoasa in unele locuri. Degeaba incercam sa imi imaginez Raiul, sau un loc asemanator, unde sa fiu fericit pentru totdeauna. Deja eram fericit. Alaturi de ea. Si lucrul asta nu avea sa se schimbe prea curand. Nu voi renunta la lupta. Si voi avea grija ca nici Isabella sa renunte. Orice ar fi.

Satul se vedea putin mai departe de locul in care ne aflam noi, acoperit si el de alb, iar din loc in loc cate o pata de negru sau verde isi facea aparitia, contrastand cu restul lucrurilor. Nu erau multi oameni destul de curajosi sa infrunte ghetusul format din cauza zapezii batatorite de pe strazi. Sau poate ca frigul era cel care ii tinea in case. In orice caz, asta nu ma deranja. Vroiam doar sa petrec o zi alaturi de iubita mea. Noi doi, si eventual un loc caldut, luminat de un semineu, ar fi cel mai bun scenariu.

In cele cateva secunde in care m-am gandit si am realizat acestea, am mai devenit constient de un lucru. Mana Isabellei nu o mai incalzea pe a mea. In schimb era cufundata in omat, formand acum un bulgare, putin cam patrat din cauza faptului ca se grabea. Sau cine stie, poate vroia sa imi scoata ochii cu colturile lui. In orice caz, acesta trecu inspaimantator de aproape de fata mea, facandu-ma sa sar in spate un metru sau doi.

"- Ai avut noroc de data asta!" striga ea, razand, in timp ce se pregatea sa mai arunce o data.

**Isabella River** · 13 Jan 2011, 21:50

Am renuntat in clipa in care am realizat ca mainile imi inghetasera. Nu pricepeam de ce nu imi luasem manusile cu mine.
"- Umm.. bine, poate ca ar trebui sa renunt la bulgari." spuse prefacandu-se invinsa.
"- Ha! Ce auuud? Cineva bate in retragere?" se auzi glasul lui Matt care radea din toata inima.
Stiam ca ii place sa ma tachineze, dar uneori era chiar rau. Chiar sadic. Dar era al meu.
"- Nu bat in retragere, ametitule! Tot ce spun este ca mi-e frig." am raspuns sufland in palme si facand o fata gen "Puppy Dog Eyes".

El doar se apropie si imi lua mainile intr-ale lui. Le saruta usor si am avut imediat senzatia ca n-au fost niciodata inghetate. Nu stiam ce ma ardea mai tare. Gerul neprasnic sau privirea lui. Dar aveam senzatia ca era a doua varianta.
Eram doar noi doi, invaluiti in albul zapezii si parea sa fie totul perfect.
Mi-am plimbat mainile in sus, spre chipul sau si l-am mangaiat incet. Pielea lui era fina.. era calda si rece in acelasi timp..

**Matt I. River** · 14 Jan 2011, 00:31

"Pasi nesiguri in intuneric, alergand de ceva, sau de cineva, nefiind sigur daca exista sau nu. Sau daca eu exist cu adevarat. Dar trebuie sa exist. Sau nu? Daca nu, atunci ce este cu frica crescanda din mine? Sau cu oboseala care apasa dureros pe fiecare particica din mine? Sau cu bataturile aparute de curand in palmele mele, si de zgarieturile de pe bratele mele? Pot acestea exista fara mine? Fara ca eu sa exist? "Imposibil" striga ratiunea, parca suparata pe mine. Deci eram, asta e sigur. Eram aici si acum.

Dar unde "aici", mai exact? Incerc sa imi imaginez locul in care ma aflu. Este oare castelul Hogwarts? Nu, nu arata deloc ca si scoala. Peretii nu sunt din piatra, cel putin asa par. Podeaua este din lemn, de asta sunt sigur. Tavanul nu este atat de departe, cum e in castel. Si totusi, locul asta are ceva magic. Ceva care il face sa vibreze, ca si cum ar incerca sa comunice cu mine. Perdele albastre, fotolii moi, o canapea draguta langa un dulapior pe care se afla o lampa de moda veche si totusi atat de moderna, perfecta in pozitia in care este acum. Un covor tot in nuantele cerului se asorteaza cu varul de pe pereti, iar o biblioteca mare, in centru careia se afla un televizor constituie piesa de rezistenta. Locul acesta imi pare extrem de cunoscut si totusi sunt constient ca aceasta este prima oara cand pun piciorul aici.

Cel sau cea care ma urmareste pare sa fi disparut. Cel putin pentru moment. Insa in loc sa ma simt mai bine sau in siguranta, ma simt ca si cum ceva din mine a disparut odata cu vanatorul meu. Oare asa se simte cel vanat? Gol? Nu, nu este bine, nu este corect. Nu cred ca ea ma urmarea pe mine, ci mai mult eu pe ea. Si acum ca am pierdut-o, ma simt si eu la fel de pierdut, ratacit. "Gaseste-o", am strigat. Ciudat. Sunetul nu pare sa ajunga atat de departe ca de obicei. Si totusi, unde sunt?

O usa se deschide, undeva in universul meu, o lumina orbitoare si inca vreo cativa pasi grabiti.."

Am simtit mana care imi mangaia incet fata asa ca am deschis ochii si am sorbit-o din priviri pe Isabella care avea capul putin lasat pe spate si admira vazduhul cu o privire pierduta. Atat de frumoasa. Atat de perfecta. Aproape ca am simtit ca nu sunt demn sa ii intorc privirea calda si plina de dragoste pe care mi-o arunca aceasta. Dar totusi am facut-o. Indiferent de consecinte. Merita. Sunt convins. Si vroiam sa o sarut chiar in acel moment. Dar nu puteam. Nu din pozitia in care ma aflam. Se parea ca "sa stam putin jos" pentru mine a insemnat sa ma intind pe banca acoperita de zapada, cu capul pe picioarele ei si sa alunec pentru cateva secunde in visare. Sau poate pentru cateva minute. Sau ore.

M-am simtit putin rusinat, asa ca am incercat sa ma ridic, dar ea ma opri zambind.

"- Imi pare rau, iar am adormit.. "am inceput a spune. Dar imi puse un deget pe buze si tot ce facu fu sa zambeasca in continuare..

Atat de perfecta.

**Isabella River** · 14 Jan 2011, 13:01

"- E in regula.." am spus privindu-l bland.
Mi-am ridicat privirea si mi-am indreptat atentia spre crengile unui copac ce se miscau in bataia vantului. Era ca si cum striga sau implora dupa ajutor. Se pare ca pana la urma tot ce e viu uraste gerul. Ninsoarea se oprise, iar din acest motiv aveam impresia ca totul se oprise in jur. Era aproape frustrant sa vezi totul inghetat.

Si atunci mi-am amintit. Crezusem ca trecusem si peste asta, dar.. In mod evident, reusisem, dar doar pentru o perioada foarte scurta de timp. Cred ca unele lucruri sunt greu de uitat, mai ales atunci cand realizezi in fiecare moment ca iti lipsesc. E ca si cum ai vrea ceva in permanenta, dar stii ca nu ai cum sa il ai. Si asta era, de asemenea, frustrant. Simteam cum in fiecare zi paream sa innebunesc din ce in ce mai mult, nervozitatea si furia devenind ceva aproape.. obisnuit pentru mine.

Fara sa-mi dau seama, ochii mi se inundara de lacrimi si in clipa in care una imi traversa in fuga obravul si picura de pe barbia mea, Matt se ridica instantaneu.
"- Iss.."
Nu era nevoie de mai mult, simteam intrebarea din vocea lui, o vedeam in ochii lui. Se ridica de pe banca si se aseza usor in fata mea, astfel incat, paream putin mai inalta decat el.

"- Mi-e dor de ea.." am spus cu un zambet trist pe buze.
Nu trebuia sa ii mai explic.. Din cate imi dadeam seama, deja intelesese.
"- Oh, vino aici.." zise luandu-ma in brate.
Imi era de ajuns. Intotdeauna ma calma doar prin cuvinte. Acum ca stiam ca va fi mereu aici pentru mine, asta era tot ce imi trebuia. Mi-am sprijinit capul pe umarului lui, privind in gol spre.. nimic, si am simtit cum imi mangaie usor spatele, pe care se odihnea parul meu despletit.

**Matt I. River** · 04 Feb 2011, 21:32

Am stat asa, imbratisati, pentru o vreme. Am simtit-o cum respira sacadat si i-am simtit bataile inimii. Si faptul ca ma strangea mai tare in brate. Ii simteam tristetea. O impartea cu mine iar eu o acceptam bucuros. Pentru ca asta inseamna sa iubesti. Da, asta inseamna. Iar unii nu vor intelege niciodata. Trist..

Chiar daca nu o vedeam, stiam instinctiv ca zambeste si parca gandurile ei erau una cu ale mele. Intr-un final ne-am despartit usor si m-am ridicat putin ca sa o pot saruta pe frunte. Am privit-o zambind, iar ea imi intoarse zambetul. Asa ca i-am intins mana si i-am facut semn spre sat.

"- Ce spui, ne continuam plimbarea?"

Isabella doar aproba printr-un gest neutru cu capul si se ridica de pe banca. Ma tinu strans de mana si merse aproape lipita de mine. Vroiam sa o inveselesc, dar nu stiam sigur cum. Ceva care sa ii alunge gandurile negre. Si deodata mi-am amintit de una din micile noastre dispute si am ras in sinea mea. M-am oprit si la fel facu si sotia mea. I-am ridicat mana si i-am sarutat-o incet, dupa care am privit-o in ochi si i-am spus cat de sincer si serios am putut:

"- Deci ai de gand sa imi spui ce sunt 'aia', pana la urma?"

Si ma privi la fel de sincer cum am vorbit eu si incepu sa rada..

**Isabella River** · 05 Feb 2011, 17:49

L-am privit cat de serioasa am putut si am scuturat hotarata din cap.
"- Nici vorba."
Matt doar ofta si zambi in continuare privind drept inainte. Probabil ca isi daduse seama ca aveam sa-l refuz.
"- Pai bine atunci.." spuse relaxat, dar ceva din ochii lui imi spunea ca nu avea sa renunte. Cel putin, nu asa usor.
Cand am realizat ca trecusera cateva minute bune, iar el nu spusese nimic, m-am oprit in fata lui.

"- Stai putin. Asta e tot ?" am intrebat.
"- Ce ? Adica ?" vedeam ca e putin surprins si am incercat sa ma bucur din plin de asta.
"- Ai spus "Pai bine atunci". Asta e tot ?"
Cand isi daduse seama la ce ma refeream doar incepu sa chicoteasca, iar mai apoi rase din plin.
"- Pai asta e, nu vrei sa-mi spui." zambi cald si sincer.

Am aprobat din cap inca buimacita ca isi lasase putin deoparte curiozitatea. I-am strans mana si m-am bucurat sa primesc aceeasi reactie. Se pare ca indiferent de situatie, mereu ma va uimi putin cate putin. Era unul din motivele pentru care il iubeam.

**Matt I. River** · 08 Feb 2011, 22:01

Dar Isabella nu stia ca eu nu aveam de gand sa renunt asa usor si ca defapt doar bateam in retragere ca sa ii dau un sentiment de siguranta. Si atunci cand se va astepta mai putin am sa o apostez iar cu aceasta intrebare al carei raspuns este crucial pentru existenta omenirii si pentru ca eu sa pot dormi linistit noaptea. Sau eventual voi astepta si sa ii voi vedea singur peste ceva timp. In orice caz, fortele ra.. binelui vor invinge!

Ne-am continuam plimbarea in timp ce pamantul inghetat ne fugea de sub picioare din loc in loc si o determina pe Isabella sa ma stranga de mana din ce in ce mai tare, probabil de frica sa nu cada. Insa ea nu stia ca eu eram cel care ar fi trebui sa fie sustinut. Mai ales ca mergatorii mei alunecau mai tare ca orice alte incaltari.

"- Iubito?" am inceput eu, zambind in sinea mea.
"- Mmm?"

Insa inainte sa ii pot pune intrebarea care imi framantase sufletul timp de cateva zile, un eveniment neasteptat avu loc..

**Isabella River** · 08 Feb 2011, 23:12

Mai multe se intamplara intr-un timp atat de scurt, incat abia am reusit sa percep bine totul si asta in mai bine de un minut.
Un caine mare, negru, cu pete roscate, ca de foc, sari de dupa un copac si il dobori pe Matt, care cazu in zapada. Cainele statea intr-o pozitie victorioasa, cu labele pe piepttul fostului Cercetas si pentru o clipa, in acei ochi am putut citi raceala, dar in secunda urmatoare, cainele incepu sa-l linga pe fata pe Matt, care incerca sa se elibereze.

"- Warro! Warro, termina!" am strigat razand, dar am observat in glasul meu o mica nota de ingrijorare.
Cainele era un rottweiler matur, de doi ani jumatate, pe nume Warro si era al meu de cand era pui. Normal, il iubea foarte mult si pe Matt, mai ales ca acesta se juca mereu cu el si arunca mingea mult mai bine decat mine.
Am putut sa observ cum iubitul meu il impinge pe rott si acesta se da cuminte in dreapta lui, privindu-l admirativ.

M-am indreptat spre el si l-am ajutat sa se scuture de zapada.
"- Esti bine, dragule?" am intrebat mangaindu-l pe fata.
Gafaia putin, dar nu parea ranit si nici suparat pe mica - uriasa bestie care statea langa el.
"- Sunt bine, iubito." raspunse zambind.

Warro realiza in sfarsit ca eram si eu acolo si sari asupra mea. Insa eu ii cunosteam capriciile si obiceiurile, asa ca l-am prins de ambele labe din fata si l-am tinut la aceeasi inaltime cu mine. Imi ajungea pana la piept. "Greu de crezut cat de repede cresc.." mi-am spus lasandu-l sa-si spijine labele uriase pe pieptul meu, iar apoi am inceput sa-l mangai pe cap.
"- Warro.. mi-a fost dor de tine, bestiuta!" am spus privind fix in acei ochi de chihlimbar care inspirau numai iubire si loialitate. La cei doi ani jumatate ai sai, era inca un catelus..

"- Bestiuta? E o bestie in toata puterea cuvantului!" striga Matt in gluma.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / -- Love never dies --

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ -- Love never dies --