Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ A long hard road out of hell

OOC: Doar Rosalie.

Odette mergea incet prin zapada care incepea sa se topeasca incercand sa isi pastreze echilibrul. Ura iarna din tot sufletul si nici acum nu isi dadea seama ce vroia sa faca pe Aleea Nocturn. Mai bine ar fi ramas acasa si ar fi lasat cumparaturile pe alta data, cum ii recomandase mama sa, dar bineinteles ca ea nu putea asculta de nimeni si trebuia sa incerce totul pe pielea ei.
Ajunse in fata magazinului Borgin&Burkes si incerca usa dar era incuiata. Trase adanc aer in piept si se impinse mai tare in usa. Ramasese neclintita. Isi ridica privirea sa vada daca era ceva scris pe usa si ramasa inmarmurita.

Quote:Din cauza zapezii care s-a topit si ne-a inundat magazinul a trebuit sa inchidem pentru reparatii. Deschidem saptamana viitoare.

Odette injura si pleca grabita in directia opusa uitand cat de tare aluneca si nici nu apuca sa faca zece pasi ca si cazu pe spate intr-o balta.
-Nu se poate! striga acoperindu-si fata cu mainile incercand sa nu bage in seama persoana care o strigase.
Era prea jenant. Ii venea sa intre in pamant.

Vechiile obiceiuri ii revenisera 'in sange' Rosaliei. Nu avea stare la castel, deci trebuia sa Dispara cat mai repede de acolo. Simtea nevoia sa fie libera si intr-un mod ciudat intr-un loc periculos, dar totodata linistit. Era pretentioasa de felul sau, dar ce sa faca? Aceasta era ea si nimeni nu o putea schimba. Stia locul perfect: Aleea Nocturn. Nu ajunsese deloc in vacanta de iarna acolo, iar acum ca incepuse scoala era timpul sa faca din nou acest lucru. Aparuse aproape de magazinul Borgin & Burkes si se indreptase catre el. Mare ii fu dezamagirea cand observase ca era inchis. " Ce prostie!" , rostise Soimeanca usor dezamagita. Da, era iarna. Isi daduse ochii peste cap. Era pentru prima data in acest an cand spusese ca isi doreste sa vina primavara. Cantecul pasarelelor din jurul Hogwarts-ului ii lipseau. Trezita din ganduri observase o persoana mult prea cunoscuta de care ii fusese dor.
"Oddy!" , strigase aceasta, dar nici macar nu o bagase in seama. Alergase dupa ea si chicotise usor observand situatia in care era, insa rostise repede o vraja prin care ii curatase roba.
"Te faci ca nu ma cunosti, ai?" , adaugase Rosalie aparent suparata, dar abia retinandu-se din ras.

• Se ridica si murmura un multumesc, apoi un scuze, scuturandu-si din reflex roba care deja era curata. Incerca sa isi ascunda fata dupa suvitele brunete de par insa ii era destul de greu sa se ascunda de Rosalie care o cunostea la perfectie. O stranse repede in brate pe Rose spunandu-i cat de mult ii lipsise si cerandu-i mii de scuze ca nu ii scrisese nici macar o scrisoare si ca nu o cautase deloc.
  -Ce mai faci!? Ce te aduce pe aici? Cat ma bucur sa te vad! spuse repede incercand sa isi pastreze calmul insa ii era destul de greu.
  Cand Rose deschise gura sa spuna ceva Odette o intrerupse si o intreba daca nu ar fi fost mai bine sa caute o ceainarie deschisa pe Aleea Nocturn. Nu prea mai avea chef de stat afara in ciuda faptului ca nu era chiar atat de frig. Pur si simplu nu vroia sa se mai faca iar de ras.
  

Intelesese de ce voia Odette sa intre in vreun local si daduse afirmativ din cap nemaiadaugand alte cuvinte. Ar fi fost in zadar pentru ca ori de cate ori voia sa spuna ceva domnisoara Viperina o intrerupea. Isi daduse ochii peste cap realizand ca nu se schimbase deloc, insa adevarul era ca intr-un fel ii placea acest lucru. Era la fel de 'nebuna' ca inainte. Rase usor si ii spuse ca stia locul perfect unde sa mearga in acea zi groaznica de iarna. Nu putuse sa nu observe faptul ca Oddy se mirase ca Rose stia majoritatea locurilor de pe alee. Nu stia ca vine atat de des pe aici. Ei bine, aparentele inselau foarte des. Au mai inaintat doua, trei strazi pana au ajuns la cafeneaua numita 'Dark' simplu. Nici nu se asteptase la altceva. A mai fost de cateva ori pe acolo. Au intrat asezandu-se la o masa, iar cand intr-un final reusise sa ia o gura de aer si sa se calmeze ii raspunse scurt fetei:
"Nu stiu, voiam sa mai vin pe aici. Nu ma aduce ceva anume. Voiam sa trec pe la Borgin&Burkes. Si ..si eu ma bucur mult sa te vad." Trase adanc aer in piept. In sfarsit reusise sa vorbeasca!

Odette zambea incontinuu. De mult nu mai zambise atat de mult. Se bucura enorm cand era in preajam prietenilor. O mai faceau sa isi ia gandul de la probleme. Cand o chelnerita imbracata intr-o roba neagra, eleganta se apropie de masa lor Odette comanda o cafea apoi o astepta pe Rosalie sa comande in timp ce scotea o tigara.
-Nu se fumeaza aici, spuse chelnerita pe un ton cat se putea de politicos.
-Bine, spuse Odette aprinzandu-si tigara.
Nu prea o interesa ca avea voie sau nu sa fumeze. Ea avea chef de o tigara si nu lasa pe nimeni sa ii interzica. Se uita apoi la Rosalie intreband-o daca se supara daca ii trimitea lui Fred un mesaj. Trebuiau sa se intalneasca la Borgin and Burkes dar avand in vedere ca era inchis ar fi fost bine sa ii spuna unde sa o gaseasca.
-Auzi, Rosie!? striga Odette repede amintindu-si ceva foarte important. Ti-am mai spus ca am un frate? intreba apoi zambind entuziasmata sperand ca Rosalie sa nu o creada nebuna si sa o ia in serios.

Chicotise usor realizand ca fata ramasese aceeasi dintotdeauna, nu ii pasa de nimeni din jurul sau cu exceptia persoanelor dragi. Chelnerita nu mai ii spusese nimic, era clar ca nu avea nevoie sau dorinta de cearta. Totusi i se parea ciudat cum de nu se fumeaza intr-un asemenea local de pe Aleea Nocturn. Bine, nu avea de unde sa stie .. de cate ori fusese aici nu mai fumase. Pufnise intr-un ras scurt din nou, insa revenise la fata serioasa auzind spusele Viperinei. Isi marise ochii ramanand masca. Era clar ca pierduse extrem de multe lucruri destul de importante, iar acesta era unul dintre ele. Nici macar nu auzise niciodata despre o asemenea posibilitate. Ignorase complet fata care venise inca odata pentru a cere comanda si rostise uimita catre Odette:
"Seriooos?! Nu stiam nimic despre acest fapt. Povesteste-mi tot, tot!" , adaugase Rosalie entuziasmata.

• Habar nu avea cum sa inceapa. Ii spuse pentru inceput cu Fred o inchise in Azkaban din cauza lui Ryan apoi cum Carsten Wildrig o salvase de acolo. O trecura fiorii cand ii spusa modul lui inteligent de a o scoate de acolo. fusesera amandoi aruncati in mare din Azkaban. Incepu sa rada cand isi aminti cum o facu Carsten sa taca in clipa in care fata incepu sa tipe la el ca ar fi putut sa o omoare. O sarutase. Odette ramasese complet uimita atunci nestiind ce sa faca. La inceput se opuse apoi cand ajunsera la acel han din Hogsmeade fu putin mai draguta. Avusesera o relatie de saptezeci si doua de ore iar acum Odette multumea bunului Dumnezeu ca fusese numai atat.
  Dupa cateva luni se intalnisera in Padurea lui Dean, cand Odette mersese acolo cu cortul dar isi uitase cortul. Avusese noroc de mama ei ca i-l adusese insa ii prinsese pe amandoi tavalindu-se in zapada si interpreta totul gresit, crezand ca ei erau impreuna dar se inselase amarnic. Carsten urma sa se casatoreasca iar ei ramasesera prieteni extraordinar de buni.
  -Si apoi mama s-a decis sa imi spuna ca pe cand avea saptesprezece ani i-a sucit un nebun mintile si a lasat-o insarcinata. Si asa s-a intamplat ca am un frate, rase Odette. Insa nu imi pare deloc rau.
  

Ramasese fara cuvinte. Povestea prietenei sale parea desprinsa din filmele dincolo de ecran. Totul parea extrem de ciudat, de parca cineva ar fi inventat acest lucru, insa stia ca nu era asa. Incredibil! Odette avea un frate si ea aflase abia de curand. Cu aceasta ocazie isi amintise ca si ea aflase tot de cand venise la Hogwarts ca are o sora pe nume Ginny. Si culmea, era una dintre cele mai bune prietene din scoala. Lasase aceasta amintire deoparte, deoarece acum probabil ca era timpul sa discute putin cu Viperina despre situatia sa din prezent. Daduse din umeri, dupa care zambise si o imbratisase scurt, dar calduros.
"Ma bucur ca ai un frate si se pare ca si tu esti fericita. Familia se mareste, asa-i?" , chicotise ea scurt, dar abia apoi realizase ca de fapt Carsten era mai mare decat ea . Ce mai conta, oricum? Acum totul era in regula si stia si Oddy ca avea pe cine sa se bazeze. Era atat de bine sa ai un frate sau o sora. Parca mai degraba te destainui lor decat parintilor. Surase usor.

• -Da, se mareste, mai ales ca sotia lui Carsten e insarcinata, spuse Odette ganditoare.
  Odette chema chelnerita si mai comanda un ceai, in timp ce isi stingea tigara pe marginea farfuriutei de cafea. Incepu sa se joace plictisita cu bricheta pe care o tinea mereu in buzunar. Mai omora putin timpul in timp ce aprindea bricheta si isi trecea degetele prin flacara micuta.
  Isi aminti brusc de Porrin. Faptul ca in ultima vreme nu auzi absolut nimic de el o facu sa il iute complet. Si asa ea nu ii daduse niciodata o importanta prea mare. Nu era decat un ratat si daca ar fi fost in locul lui Rose, l-ar fi omorat cu mult timp in urma.
  -Ce mai stii de Porrin? se hotara sa intrebe, chiar si cu riscul de a o intrista pe Rose, trebuia sa stie.
  

Rosalie ramasese uimita de vestea ce i-o daduse Odette, dar in acelasi timp si bucuroasa, desi nu il cunostea pe Carsten. Era sigura ca era o persoana deosebita, la fel ca sora lui. Aveau multe de povestit intr-adevar, insa cand auzise de Tomas incremenise. Nu ii venea sa creada ca inca nu ii povestise Viperinei despre acea intamplare tragica care se petrecuse cu ceva timp in urma. Ciudat, doar trebuia sa stie deja toata lumea Vrajitoreasca. Rasuflase linistita multumita de faptul ca nu era asa. Trasase adanc aer in piept pregatindu-se pentru raspunsul sau.
"Pai .. Porrin a murit. De fapt oarecum .. l-am omorat eu. Nu am mai rezistat, m-a adus la disperare, m-a chinuit enorm." Facuse o pauza, deoarece lacrimile o napadisera, insa intr-un final ii povestise deznodamantul. Practic isi omorase unchiul, dar teoretic a ucis cel mai mare cosmar din viata sa si a multor prieteni de-ai sai.