Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ A magical place

Stia sigur unde vrea sa ajunga. Daca nu gasise pe nimeni care sa se antreneze cu ea, atunci avea sa se antreneze singura. Invatase la careva curs (cine se chinuia sa le tina minte?) ca toate trofeele din Sala Trofeelor sunt aparate de mai multe vraji, printre care si o vraja de oglindire, care arunca inapoi orice vraja incercai sa folosesti pe ea. Sau, cel putin, aprope orice vraja. Viperina era sigura ca exista o metoda de a trece de acea vraja. Astfel, se indrepta inspre etajul al V-lea, pentru a exersa. Se hotarase sa arunce vraji inspre sticla vrajita si apoi sa se feresca. Sau ceva de genul acesta. In dimineata aceea, spre norocul ei, sala era goala, asa ca era sigura ca nu o va deranja nimeni.
Odata ce se vazu acolo incepu sa arunce cu vraji in stanga si in dreapta. Nu fusese o idee prea buna. Era cat pe ce sa fie lovita de o vraja Pietrificus Totalus, iar asta ar fi insemnat ca ar fi ramas stana de piatra pana cand cineva (peste cine stie cati ani) ar fi trecut pe colo si ar fi scos-o din puterea blestemului. Se hotara sa mai incerce o singura vraja si dupa aceea sa plece, pentru a nu-si cauza cine stie ce vatamari corporale. Era o vraja pe care o citise intr-o carte de la biblioteca.Aavea si ceva restrictionari, dr pe acelea nu le mai tinea minte.
-Escrata! striga ea catre sticla magica.
In acel moment, sticla exploda in mii de cioburi care zburau prin camera. Vestea buna? Gasise vraja cu care se putea trece de apararea din Sala Trofeelor. Vestea proasta? Isi amintise ce scria in carte. Ceea ce a fost atins de acea vraja nu se mai putea repara. Cel putin nu cu un simplu "reparo". Normal, vraja cu care se putea nu era scrisa acolo. Tocmai se gandea cum sa curete mizeria, cand o fata cam de aceeasi varsta cu ea, sau poate putin mai mare, intra. Aylee se uita de la ea la cioburi si inapoi, rosind si bataindu-se pe calcaie.

Era uimita. Pur si simplu uimita. Si apoi se simti rusinata. Si apoi nervosa pentru ca se simtise rusinata si uimita. Nu ii placea sa aiba nevoie de ajutor si sa arate aceasta nevoie atat de tare. Oricum, ea era fericita ca scapase problema cu spartul sticlei. Chiar nu i-ar fi placut sa trebuiasca sa dea explicatii cine stie cui. Acum ca scapase de povara se uita mai atenta la Julieta. Da o stia, o mai vazuse prin Hogwarts. Insa nu vorbisera niciodata, pana in clipa aceea. 'Ei bine, exista un inceput pentru toate, nu?'
-Eu sunt Aylee Raven, se prezenta ea, ca o fetita politicoasa ce era. Mersi pentru chestia cu...sti tu... zise ea in timp ce isi flutura mana inspre sticla. Ce vant te aduce pe aici? Intreba ea din dorinta de a face conversatie. Si pentru ca nu prea stia ce altceva sa spuna. Intotdeauna e ciudat sa cunosti oameni noi. Cel putin primele cateva minute sunt intotdeauna ciudate, mai ales daca respectiva persoana ti-a scapat fundul de cine stie cate probleme. Ii datora macar sa incerce sa discute, nu?

Se parea ca cercetasa incerca sa faca conversatie si sa o cunoasca mai bine. Asta era o bila alba pentru ea. Multa lume considera viperinii artagosi si ii luau asa cum erau, nu incercau sa ii cunosca mai bine sau chestii de genul asta. Iar Viperinii, numai de-a naibii, se purtu asa cum se asteptau toti de la ei. 'Hai sa incepem cu informatii mai putin confidentiale' hotara Aylee.
-Hmmm...Pai, de exmplu... Suvitele roz din parul meu frumos si negru sunt 100% naturale, la fel ca si ochii mei cenusii, zise Viperina zambind.
Desi nu era chiar cel mai frumos lucru de spus, incercase sa o spuna pe un ton mai dulce, ca sa nu para ca si-ar bate joc de ea. Nu de alta, dar nu acesta era scopul ei. Daca vroia, putea fi foarte sarcastica si batjocoritoare, insa acum nu era cazul. Se uita in jur si se aseja pe una dintre bancutele de lemn puse acolo pentru a te odihni dupa ce admiri trofeele.
-Haide, acum este randul tau, zise Aylee, zambind in continuare.

'A venit cariunul!' urla Aylee in sinea ei. Dintr-o data ii placea si mai mult de cercetasa din fata ei. Cu ii pasa ca ii cercetasa? Cunostea jocul si stia cum sa il joace. Asa deci... Ce bine ii parea ca gasise pe tineva cu care sa se distreze putin dupa zilele monotone petrecute in Castelul cel vechi. Acum trebuia sa gaseasca si ea ceva de zis. In orice caz, din ceva motiv i se parea ca Julieta nu prea ii avea la inima pe Viperini. Inca. Se gandi ca parea atat de diferita fata de ea insasi. Cercetasa era blonda, ea era bruneta, cercetasa avea ochi albastrrii, ea avea ochi cenusii. Isi aminise de ceva ce vazuse odata pe coridoare. Julieta alaturi de o fata care ii semana destul de bine. Spera ca memoria sa nu ii joace feste.
-Am o sora geamana, dar cu care nu seaman in mod deosebit. E cu exact trei minute mai mare decat mine si are parul verde si ochii de culoarea violetelor proaspat inflorite.
Da, asta ii parea un subiect bun. Rudele. Acum era din nou tura Cercetasei.

Viperina hotara ca la runda urmatoare sa dea mai multe informatii. Pana la urma, de ce nu?
-Familia mea... In afara de Eliza, familia me e alcatuita din sarlatani idioti si egocentrici, carora nu le pasa decat de putere si de controlul absolut asupra a tot ce misca. Atunci cand ne-am nascut, au vrut sa faca din noi armele perfecte, de aceea au facut ceva blestem interzis din cauza caruia sper ca vor putrezi in iad. Din acest motiv, eu am cele 5 simturi primare mult mai ascutite decat ale unui om normal sau chiar ale unui animal de prada, iar sora mea este o foarte puernica empata. Am impresia ca culorile ciudate la par si la ochi se datoreaza tot blestemului. Oricum, ceva in timpul blestemului nu a iesit bine. Atunci cand m-am nascut eu au crezut ca sunt moarta, asa ca m-au lasat acolo si au venit acasa. Ne-am nascut in Frana cu sora mea. Insa vraja era clar pentru 2 persoane, asa ca in momentul in care au vazut ca Eliza este singura nu au mai bagat-o in seama. Puterea daruita i-a ramas, dar parintii nu o puteau controla asa cum ar fi vrut, asa ca pur si simplu o ignorau si incercau sa scape de ea. Eu, insa, nu am murit. Am ajuns la un orfelinat mizer, al carei directoare stia despre vrajitori. Sora ei fusese o vrajitoare nascuta din parinti non-vrajitori. Niciodata nu isi iertase parintii si sora pentru ca nu era ea vrajitoarea familiei. Astfel ca, atunci cand a aflat ca sunt vrajitoare.... Ei bine, din momentul ala am locuit practic inchisa intr-o pivnita. Una dintre femeile care lucra acolo a reusit, intr-o noapte sa ma scape si m-a trimis la Hogwarts. Aici am intalnit-o din intamplare pe Eliza si ne-am imprietenit. Intr-o vara m-am dus la ea acasa. Planuisem sa ne petrecem vara ca intre prietene. Cand am ajuns acasa la ea, am aflat, pana la urma adevarul. Eu am aflat adevarata mea istorie, iar noi amandoua am aflat ca sunten nu numai rude ci si surori. Iar acum ea a plecat de la scoala pentru ca sora nostra mai mica Melinda, preferata parintilor o urmareste si vrea sa o omoare. Acum e randul tau.