Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 6 7 8 9 10 … 16 Next »

/ A new hope

stephan nu moare
josh a murit, pentru ca intr'un fel am vrut sa trec peste o perioada mai urata din viata mea..care la inceput a fost superba..dar in partea a2a, promit ca va fi final fericit
iar Luke si inca un personaj [veti afla pe parcurs] nu vor muri nici ei

PS: Bellatrix, cum sa ma supar eu pe tine??

Ok
Sper sa pui nextul diseara

deci iartama de intarziere
unu la mana
doi la mana,
e superb felul in care scrii si descrii, si compui actiunea, este pur si simplu...magnific
chiar daca Lisa are impresia ca Stephan ii aminteste de ceva anume, tot cred ca e ciudat ca nu ia cerut explicatii, de unde stie de Josh, si restul chestiilor
eu as fi intrebat
si abia apoi as fi plecat plangand
sa inteleg ca a trecut un an si un pic de la sfarsitul celuilalt fic
oricum, Love it, want it, need it, astept nextul

PS:mi sar parea normal sa pui macar un capitol pe zi, dar cei prea mult dauneaza, deci nu cred ca ar trebui sa pui nextul in seara asta
sry Bella

Nu'i nimic , Alice
Ma resemnez repede

Am ajuns ultima
E super primul capitol Parca as citi VD(si eu ador VD )

Nu. Eu am ajuns ultima.
Dar.. mai bine mai tarziu decat niciodata.
In primul rand, Bell. Esti uimitoare. Modul in care scrii.. e.. superb. Acum realizez cat de banal e fic-ul meu.
Imi place modul in care gandeste Stephan.
Si fra'su' asta e cam.. aa.. nu stiu, dar ma face sa rad.
Imi place mult cum ai inceput si.. astept capitolul II.

EDIT LATER: Ooo.. ''Deschizatoarea de pagini''

Capitolul 2 ~ Nu vreau..[Lisa]

De ce toata lumea mea atarna de un fir de ata? De ce nu am murit si eu in accidentul ala blestemat care i’a furat viata lui Dane ?! De ce primisem eu o a alta sansa sa traiesc, si nu..el ? De ce murise Josh, si nu eu ?!
Mustrarile de constiinta nu ma lasau sa dorm. In fiecare seara stateam si ma gandeam la tot ce a fost. La cat de norocoasa eram. Viata imi daduse o a doua sansa, inca un indemn spre a’mi urma destinul. Dar eu nu vroiam sa traiesc fara Josh. Si totusi, o faceam..ma trezeam dimineata, mancam, respiram, plangeam..Eram un om cu totul normal pe dinafara. Dar pe dinauntru, doar cei cunoscuti ma stiau.
Ashley si Pete ramasesera alaturi de mine si la facultate. Amandoi mergeau la medicina, iar relatia lor implinea in curand 2 ani. Doi ani in care nu am auzit niciodata vreo cearta din partea lor, sau alte discutii. Doar dragoste si fericire.
Iar eu..hmm, eu ramasesem mai mult o fantoma. Dupa disparitia fulgeratoare a ingerului meu pazitor, sufletul meu plecase o data cu al lui. In momentul de fata nu reprezentam mai mult decat un simplu trup, lipsit de orice sentiment in afara de durere si agonie. Erau singurele lucruri pe care minea si corpul meu le accepta. Pana in prima zi de facultate..

Ma chinuiam sa merg la scoala, sa nu lipsesc nicio zi. Incepuse anul doi si era prima zi de cursuri. Ma grabeam sa ajung cat mai repede, fara sa intalnesc vre’un coleg dornic sa ma cunoasca. Uram chestiile astea, daca omul nu vrea conversatie, tu de ce continui sa palavragesti intr’una, fara rost?!
Si atunci, mi’a iesit el in cale. Un baiat aparent obisnuit, care s’a aratat dornic sa ma cunoasca. Si ca de obicei, la inceput nu am zis nimic..Nu avea sens sa vorbim, pentru ca eram deja in anul II de facultate si nu vorbisem niciodata pana atunci.
La pranz m’a chemat sa stau cu el la masa. Nu stiu de ce am acceptat, dar m’am asezat langa el. Am aflat ca il cheama Stephan Williams si cam atat. Dar discutia a luat o intorsatura diferita cand m’a intrebat despre Josh. Durerea a fost mult prea violenta ca sa o suport, nu reuseam sa’i fac fata. Asa ca am luat’o la fuga, iesind din sala de mese si lasandu’l pe el singur.
M’am refugiat in curtea inferioara a facultatii. Nu era nimeni acolo in pauza de pranz, toti mancau linistiti inauntru. O zi insorita ma imbie la inviorare, dar agonia care ma cuprinse cand vorbisem despre Josh nu vroia sa ma lase in pace. Lacrimi mari siroiau pe obraji, in timp ce inima se spargea in mii de bucati. Care ramaneau libere, plutind in suferinta..
Si totusi, de ce ii spusesem lui asta? Era un strain, un coleg..ca oricare altul..Aveam sa gasesc raspunsul la intrebare putin mai tarziu.
Dar daca Stephan avea ceva mai special? Daca el era trimis pe pamant, ca inlocuitor pentru Josh?! Nu, asa ceva chiar nu se putea. Un chicotit straniu, sarcastic, imi strabatu buzele, lasandu’ma socata. Nu vroiam sa incep sa ma indragostesc de Stephan, asa ceva era interzis. Singura mea dragoste fusese Josh si asa avea sa ramana. Pana la sfarsitul zilelor.

In aceeasi dupa amiaza, am avut un alt soc. Ma plimbam prin parcul orasului, pierduta in mii de ganduri. Cand deodata l’am vazut pe..Josh?! Stiu ca suna aberant, dar era exact ca el..doar ca putin mai in varsta. Nu imi venea sa’mi cred ochilor. Si mai ales faptul ca se indrepta spre mine.
“-Anabell?! Esti chiar tu??” ma intreba el, trecandu’si o mana calda pe obrazul meu.
“-Aaa, eu sunt Lisa” am spus eu, socata.
½-Nu se poate..½ sopti el, cu vocea sugrumata de emotie. Cateva lacrimi ii aparura in ochii albastri, de aceeasi nuanta ca cei ai lui Josh. Nu imi venea sa cred..
“-Tu esti Josh?” am intrebat eu, aproape soptind. Eram sigura ca nu avea cum sa fie el, vazusem cum sicriul coborase sub pamant cu ochii mei. Amintirea imi provoca un fior de groaza si durere in tot corpul, dar am incercat sa trec peste.
“-Numele meu e Luke Williams” murmura baiatul, inca privindu’ma cu ochii mari.
“-Williams..stai asa. Esti ceva ruda cu Stephan??” am intrebat eu, mirata.
“-Da, Stephan e fratele meu mai mic. Il cunosti??” raspunse Luke, cu un zambet tensionat.
“-Chiar astazi l’am intalnit” am spus eu.
Cat imi era de usor sa vorbesc cu Luke. Parca vorbeam cu Josh al meu, nu cu un strain.
“-Se pare ca i’ai cunoscut pe fratii Williams in aceeasi zi. 13 septembrie” spuse Luke, cu un ton sinistru.
“-Conteaza??” l’am intrebat, curioasa.
“-Nu, nimic” sopti el, dupa care disparu.
Am ramas in picioare, uitandu’ma dupa haina ce ii flutura in urma. De ce semana atat de mult cu Josh Bennet, daca nu era chiar el? Poate erau rude, ceva ?!
½-Stai !!½ am tipat eu, dar era probabil prea departe ca sa ma auda. Si totusi, se intoarse.
“-Da?” intreba Luke, temator.
“-Ai cumva vreo ruda pe care sa o cheme Bennet?!” l’am intrebat eu, afisand un zambet optimist.
½-Nup, nici nu am auzit de asa ceva..dar tu ai rude Harrison ?½ ma intreba el, aproape imediat. Ce avea cu numele asta?! Anabell Harrison, nu auzisem in viata mea de el.
“-Aa, nu. Imi pare rau” am raspuns eu, ganditoare.
“-Nu conteaza. O zi buna”
Pleca, la fel de repede ca si prima data. Si plecarea lui brusca ma aduse din nou intr’o stare de agonie. De ce semana cu Josh, daca nu era el?! Si de ce ma comportam eu asa? Simteam ca am fost din nou parasita, lasata singura, de izbeliste, intr’o lume mult prea mare.
Nu mai suportam..vroiam sa scap de tot, sa nu mai duc o asemenea viata. Nu vroiam sa ma indragostesc din nou, nu de cine nu trebuia.
Numele lui Josh imi rasuna in minte, ca un cantec vechi si melodios. Alte valuri de lacrimi ma napadira, chiar daca ma chinuiam din rasputeri sa le fac fata. Dar acum erau si alte picaturi, mai reci, care ma loveau din toate partile.
Ploua..pana si cerul simtea durerea si dezamagirea mea. Natura imi era alaturi, in ciuda faptului ca ma simteam abandonata. De toti si de toate..
Imi doream atat de mult sa il am pe Josh langa mine atunci. Sa ma tina in brate, sa imi spuna ca totul va fi bine, ca ma va iubi pentru totdeauna. Ca dupa ploaie, rasare soarele..dar soarele meu plecase, apuse mult prea devreme. Iar disparitia lui ma lasa imuna la orice stari sufletesti fericite.
Un vanticel brusc se isca din neant, patrunzand orice suflare, purtand cu sine mirosul si freamatul cald al verii. Din cerul fumuriu si sumbru cadeau picaturi mari si reci, atat de curate si stravezii ca lacrima unui izvor. Ploaia saruta pamantul, cuprizandu’l in bratele sale cu suvoaiele indraznete, protejandu’l de tot raul ce salasluia in inima caldurii.
Rareori mai vedeam oameni care sa se plimbe prin ploaie, toti fug, se ascund de ea..Dar ploaia este cel mai bun prieten al singuratatii, este refugiul ei, este cantecul ei..de prea putine ori ingana trairi precum iubirea..pentru ca de obicei doar tristetea este intruchipata sub o mangaiere rece a stropilor de apa..
____________
Imi cer scuze ca nu am pus aseara next'ul, dar nu am avut internet deci, sper ca ma iertati astept parerile voastre in legatura cu capitolul

Quote:Ca dupa ploaie, rasare soarele..dar soarele meu plecase, apuse mult prea devreme. Iar disparitia lui ma lasa imuna la orice stari sufletesti fericite.

Stiai ca imi place felul in care descrii lucrurile?

Quote:Rareori mai vedeam oameni care sa se plimbe prin ploaie, toti fug, se ascund de ea..Dar ploaia este cel mai bun prieten al singuratatii, este refugiul ei, este cantecul ei..de prea putine ori ingana trairi precum iubirea..pentru ca de obicei doar tristetea este intruchipata sub o mangaiere rece a stropilor de apa..

Si la fel si aici

Pune nextul repede,altfel bataie

Si mai trebuie sa spun ca sunt impresionata ?
E foarte tare
Ar trebui sa te faci scriitoare.
Ai un mod unic de a transimte sentimentele

ce tare e
e foarte frumos felul in care descrii sentimentele Lisei
si deci, sa inteleg ca Luke seamana cu fostul iubit al Lisei
si Lisa seamana cu fosta iubita a lui Luke
verryy intristing